Vorbesc cât pentru doi

Nu mă refer la debitul verbal, deși cei mai apropiați ar spune că ar trebui, iar cei care nu prea mă știu ar spune clar nu, dar am observat că în ultimul timp vorbesc cât pentru doi. Habar nu am de ce, cred că răspund și în numele meu și în numele celorlalte multiple personalități ale mele. Dar nu vorbesc cât pentru doi așa cum vă imaginați voi, ci într-un mod aparte, spunând același lucru de două ori și nu mi s-a întâmplat doar o singură dată, deci cazul nu este izolat. De exemplu, cineva începe o discuție cu mine și îmi spune: “Bună!“, iar eu, de cele mai multe ori, spun: “Bună, bună!” sau “Salut, salut!“. Asta fac instinctiv, de parcă un singur bună nu e de ajuns. Mi se mai întâmplă și atunci când răspund, gen: “Bine, bine!“. Cred că o voce din capul meu îmi spune să mai dublez. Ca aia care-ți spune să mărești pot-ul la poker.

Așa mai îmi dau seama de încă o chestie, că ai putea să îl bagi în ceață pe cel cu care ai o conversație. Mie dacă mi-ar răspunde cineva cu “Bună, bună!” atunci când eu salut, aș crede că este foarte entuziasmat și îmi imaginez că are o față de pedofil. Nu e ok deloc!

tumblr_mhro5zPshr1reqrf6o1_400

În fine, voi încerca să bag mai în străfunduri vocile ego-ului meu sau să le las la nivel de “în capul meu”. Ideea e că uneori mă întreabă de bine, dacă stau confortabil și dacă mi-a plăcut respectivul film. Dubios e că îi răspund, dar tot în capul meu. Să vă rugați să am o viață mișto, în care să călătoresc și să mă relaxez, că altfel o să mă vedeți pe stradă vorbind cu vocile din capul meu, dar cu voce tare. Oricum, încă sunt bine, deci e ok să vorbiți cu mine.

Dan Novac

Java & Web Developer | selective nerd, adventure seeker, wanderer.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *