Unde e scrisoarea mea de la Hogwarts?

Am fost unul dintre copiii care au crescut cu Harry Potter. Vorbesc despre cărți. Uneori devin nostalgic și mă năpădesc amintiri frumoase din acea perioadă. Nu știu cum se face, dar câteva dintre amintirile copilăriei mele mă leagă de lectura acestei serii de cărți. Îmi aduc aminte foarte bine momentele acelea și cum nicio amintire nu vine doar ca o imagine proiectată în subconștient, când mă gândesc la cum a fost trezesc și anumite sentimente plăcute și unele pierdute. Cum ar fi căldura dată de soba de teracotă iarna, mirosul de brad și geamurile aburite sau ploile lungi și dese din timpul toamnei care îmi dădeau motive bune să stau în casă și să citesc. Da, mi se pare o serie de cărți genială. Nu știu dacă impresia asta se datorează faptului că le-am citit la o vârstă fragedă, poate potrivită, și că am crescut o dată cu personajul principal. Dar, cum am spus, uneori rememorez clipele acelea de când le citeam și rândurile pe care mi le imaginam intens atunci și îmi place la nebunie sentimentul.

Voiam să ajung la cum am început eu să citesc Harry Potter deoarece mi se pare o întâmplare faină și aș vrea să o împart și cu voi. Țin minte perfect, aveam aproape șase ani și îmi descoperisem pasiunea asta pentru citit. Mai citisem eu, cu greu, vreo două cărticele și câteva povești până atunci. Eram în oraș cu bunică-mea și știu că ne grăbeam să ajungem la cineva, știu exact și unde, dar nu vă interesează astfel de detalii. După ce cumpărase bunica ce avea nevoie am tras-o cu forța într-o librărie. Nu știu de unde aveam apucăturile astea la șase ani. Erau multe cărți pe acolo, însă doar două erau așezate pe tejghea în locul cel mai vizibil. Erau primele două cărți ale acestei serii fantastice. A treia era și ea terminată, dar încă nu ajunsese în România și cred că în acel an a fost lansată și a patra, dar nu și la noi. În fine, am pus ochii pe acele cărți și nici nu am avut intenția de a explora mai mult din acea librărie care, mai târziu, a devenit una dintre preferatele mele. Am spus că vreau Harry Potter și gata! Nu țipam, nu urlam, eram un bărbat echilibrat chiar și atunci, dar se vedea în ochii mei cât de tare voiam acele cărți. Na, cred că am fost mereu bun la șantajul emoțional și combinat cu faptul că bunica avea o iubire aparte și imensă pentru singurul ei nepot, am reușit să o conving să dea destui bani pe o carte. Țin să menționez că atunci chiar costau ceva aceste volume pentru că erau abia apărute și deja era un best-seller mondial. În fine, a scos bunica banii, i-a dat vânzătoarei și s-a grăbit să-mi pună cartea în brațe. Doar că eu nu voiam doar acest volum, ci și pe celălalt, ce s-ar întâmpla dacă îl va vinde și nu voi mai avea cum să aflu continuarea?! Înapoi la șantajul emoțional. Din păcate, nu a mai mers de data aceasta, fiindcă a doua carte, deși mai subțire decât prima, costa aproape dublu, iar bunica nu avea atâția bani la ea, că poate mi-ar fi luat-o și pe aia. Și mi-a spus exact așa: “O termini pe asta de citit și cum ai terminat-o venim și o luăm pe cealaltă. Da?”. De acord! Adică, eram un țânc de șase ani pus în fața unei cărți de peste două sute de pagini. Asta cu siguranță îi lăsa ceva timp să facă rost de alți bani, așa gândea bunica. Doar că eu eram atât de entuziasmat de cartea aceea, de formatul ei, de coperta lucioasă și care mirosea a librărie, de hârtia albă și de personajul acela pe o mătură cu niște ochelari rotunzi și cu o cicatrice ciudată pe frunte încât am ajuns acolo unde trebuia să mergem încă de la început și am început să citesc de nerăbdare. Apoi am ajuns acasă, m-am lăudat alor mei și m-am pus pe citit. Și ploua torențial afară și eu mă trezeam dimineața și pierdut prin pilotă citeam. Afară ploua, în carte ploua peste Harry și noul său prieten imens, pe nume Hagrid, care urma să-i arate o groază de surprize. Dar ce surprize? Și citeam, profitam de fiecare minut și citeam. Citeam greu, eram mic, însă într-o săptămână ploioasă și întunecată, am reușit să aflu cine este băiețelul cu ochelari rotunzi, ce este Hogwarts și unde vreau să învăț când voi fi mare. Astfel, am citit prima carte Harry Potter și Piatra Filozofală în doar o săptămână și cum promisiunea este promisiune, am mers cu bunica să-mi cumpere și cel de-al doilea volum. Restul cărților a căzut în grija alor mei și așteptam să treacă mereu câte un an ca să apară un nou volum și să aflu noile aventuri ale prietenului meu bun, Harry Potter.

De aceea sunt și acum zile în care-mi aduc aminte cu plăcere de aceste lucruri mărunte care însemnau totul pentru universul meu la vârsta aia și, uneori, încă mai aștept scrisoarea care mi se cuvine de la Hogwarts.

tumblr_m9pd1fWbFI1qkkiywo1_1280

Sharing is caring!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  1. Frumos articol! Și eu am crescut odată cu Harry Potter, la fel ca mulți alții care sunt de vârsta noastră. Cred că am recitit cărțile de cel puțin 3 ori și tot m-aș mai încumeta să le mai răsfoiesc paginile încă o dată.

  2. Ce frumos ai scris <3 mi-ai adus aminte de bunica mea care si astazi, la 20 de ani ai mei, inca imi mai cumpara cu placere carti. Nu mi-a placut niciodata Harry Potter si nici nu am avut rabdare sa ma uit la toate filmele. Parca as vrea sa-mi placa, dar nu s-a intamplat.

  3. Imi place sa vad si dragostea altora fata de seria “Harry Potter”. Eu am inceput sa o citesc pe la 17 si mi-a placut foarte mult. La master am scris chiar o lucrare bazata pe seria “Harry Potter”: “Bestiarul fantastic al cartilor din seria Harry Potter”; lucrare impresionanta zic, de peste 50 de pagini, pentru un simplu curs. Ce m-am ofticat cand proful nici nu a citit-o, mi-a dat direct 10 pentru ca arata bine.
    Frumos articol!

    • Deci mi se confirmă ideea pe care o aveam că e o carte faină pentru mai multe categorii de vârste.
      Foarte drăguță povestea ta cu lucrarea de master, nu știam că poți face și așa ceva. Tare!

  4. Am citit toate cartile, am vazut filmele de o groaza de ori si inca le-as mai vedea…cea mai tare faza a fost dupa ce am vizionat ultimul film, cand de rau ce mi-a parut ca s-a terminat m-am hotarat sa le revad pe toate…nu am reusit fara sa adorm, insa dupa ce m-am trezit, tot le-am vizionat :D