PCR-2010

Trebuie să scăpăm de cancer

Băi, eu m-am cam săturat să mă simt precum un criminal atunci când stau pe un scaun în autobuz. Nu știu în cazurile voastre, dar eu am avut câteva dăți în care am îndrăznit să mă așez pe un scaun în autobuz pentru că aveam mult de mers și mai mult încurcam dacă stăteam în picioare. Apoi, după câteva stații, se întâmplă să urce lume și se aglomerează, iar tot ceea ce văd în jurul meu sunt priviri furioase, pline de ură, fețe scârbite, toate ale unor oameni trecuți de 60 de ani. Diverse cucoane care se uită la mine ca la scursura societății și bătrâni cărora parcă le-am furat pensia. Ok, ai mei m-au educat mai bine decât ar fi făcut-o mulți părinți. Și unde nu m-au educat ai mei, am făcut-o singur pentru că nu-mi place să par un țăran. Avem câteva mii de ani în spate de evoluție, ar cam trebui să știm să ne purtăm ca atare și, fără vreo falsă lăudăroșenie, am știut mereu cum să mă comport mai mult decât civilizat. Nu îmi place ca unii bătrâni, nu vreau să generalizez (o să mă gândesc că mă adresez fix acelor care m-au jignit), se uită la mine de parcă am scuipat pe ei și mă pun în aceeași oală cu cocalarii care sparg semințe în tramvai. Știu ce înseamnă respectul, știu să fiu politicos. Am cedat de mii de ori locuri oamenilor care chiar păreau că au nevoie. Femei însărcinate, oameni cu bagaje la ei, bătrâni neajutorați, dar nu vreau să mi se ridice statuie pentru câteva gesturi normale, vreau doar respectul pe care-l merit din partea unor bătrâni care cred că respectul se măsoară în ani.

Ok, să o lămurim dacă tot am ajuns până aici. Anii nu măsoară gradul tău de inteligență, nici experiența, nici respectul, nici multe altele. Că ai 70 de ani, e o chestiune de timp, ca să zic așa. Poate ai fost toată viața un cocalar. Un cocalar comunist, mai exact. De ce să îți cedez locul atunci când tu mă împingi pe scările autobuzului, când tu nu mă lași să cobor fiindcă vrei să urci ca să vânezi un loc liber și multe altele. Toate astea țin de politețe, tu (adică dumneata că doar ești în etate) nu ai cum să respecți câteva reguli de bază ale bunelor maniere și te aștepți ca eu să îți cedez locul doar că ai câțiva ani în plus și mai multe riduri? Ei bine, domnule, acest lucru nu ține de respect sau de bunele maniere ale mele. Nu aș vrea să mai ating subiectul că amândoi mergem cu aceiași bani într-un mijloc de transport în comun, deci amândurora ni se cuvine acel loc. Dacă nu ai prins loc, asta e, nu e nevoie să te uiți la mine ca la un criminal. Să nu se înțeleagă că nu am respect pentru bătrâni. Am enorm, mai ales pentru cei care chiar au făcut ceva sau pentru cei pe care-i văd că se chinuie să supraviețuiască la o astfel de vârstă după ce au muncit toată viața prin fabrici. Am mai mult respect pentru doamna în vârstă care vinde buchețele de flori de lângă vitrinele magazinelor de pe Republicii decât am pentru cucoanele acestea din autobuze. Și sunt sigur că femeia aia (și nu numai) dacă ar avea pensia bătrânilor ăștia și ar umbla cu autobuzul nu s-ar uita în niciun fel. Bunicul nu a cerșit vreodată ceva gratis sau un loc, undeva, indiferent unde. Deși avea parkinson. Avea demnitatea lui de boxer. La fel și bunica, la fel și mulți alții pe care-i respect.

În același timp, cred că astfel de bătrâni sunt motivul principal pentru care noi, ca țară și ca mentalitate, suntem unde suntem. În primul rând, oamenii ăștia au crescut majoritatea anilor în comunism, iar unii nu sunt în stare să se descotorosească de trecut și să evolueze. UNII, nu toți! De aceea încă avem multe reflexe comuniste, fiindcă sunt mulți astfel de oameni. De aceea niciodată nu se votează cum trebuie (dacă votul are, cu adevărat, vreo valoare), pentru că majoritatea celor care se duc la vot sunt bătrânii. O să fim mai bine când o să scăpăm de acest cancer. Cam vreo zece ani, așa.

Am dat exemplul cu locurile din autobuz pentru că asta m-a dus cu gândul la a scrie acest post. Sunt sigur că mai sunt multe exemple în care se procedează cam la fel. Bătrâni care vor respect, dar care nu au oferit în viața lor un dram din acesta cuiva. 

Dan Novac

Java & Web Developer | selective nerd, adventure seeker.

3 thoughts on “Trebuie să scăpăm de cancer

  1. Nu sunt tanar, dar nici batran si pot sa spun ca mi-a mers la suflet acest post. Ai mare dreptate in tot ce ai spus, iar exemple sunt multe. Parerea mea este ca nu vom scapa de acest cancer atat de curand… Cam vreo zece ani, zici tu? Putin… foarte putin!

    1. Măcat optimist să rămân. Oricum, chiar și unii oameni bătrâni care vor citi nu ar trebui să se ofenseze, nu vorbesc despre toți, doar unii (destui).

  2. Foarte bine zici! Pana la urma asta cu cedarea locului trebuie sa tina de cel care sta jos, sa fie doar o alegere, nu o eticheta pentru respect. Cel mai mult ma amuza babele care poarte tocuri de 10, cel putin, dar au pretentii la locuri in mijloacele de transport in comun. :))))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *