• Păreri

    Un fotograf a vrut să ne demonstreze că dragostea încă există

    Titlul corect și complet ar fi:  This Photographer Captures The Most Intimate Portraits Of Couples To Prove To Our Generation That Love Still Exists. Pe lângă faptul că fotografiile sunt excepționale, din alea care te lasă cu piele de găină, furnicături, privit în gol, oftat; proiectul mi se pare unul foarte original și mișto. Fotograful, un francez (bineînțeles) pe numele său Maud Chalard, a vrut să demonstreze generației noastre că dragostea încă se află undeva acolo, printre așternuturi leneșe, pe balcoane pline de flori, pe buzele unora, în ochii altora mai expresivi, în săruturi, îmbrățisări și, mai ales, zâmbete ascunse bine. Un proiect minunat, despre care Maud a spus: “I try…

  • Păreri

    La mulți ani, dragilor!

    Cred că mulți bărbați ar prefera să vin și să trântesc ceva misogin și nesimțit aici, dar nu vreau și, mai mult de atât, nici nu pot. La mulți ani, dragilor! Să fiți frumoase așa cum știți voi să fiți și să ne iubiți, așa, cu greu, cu bune, cu multe rele, ca pe niște oameni buni la reparat chestii prin casă. Ca pe niște instalatori și depanatori, așa cum ne vedeți voi de multe ori. Să ne faceți sandwich-uri, să ne înțelegeți cu somnul de după și capacul de la wc și, eventual, cu apariția calviției. Să fiți pe bune, că sunteți geniale atunci când vreți și nu sunteți…

  • Recomandări

    Povestea lui

    Era băiatul ăsta, optimist din fire, visător și un fel de romantic. Dar nu din ăla cu lună, stele și trandafiri, mai mult un romantic hip-hop. Cu străzi din New York, pulovere groase și cabane îngropate în ninsoare, cu muzică rap în căști și călătorii prin lume alături de ea. Într-un private jet, ca Jay și Bey. Cu visuri de scriitor de succes sau de advertiser. Un fel de Don Draper. Scria căcaturi ca să se elibereze și să creadă că se pricepe la ceva, dar era apreciat pentru prostiile sale, chiar dacă lui i se păreau slabe și pline de clișee. Optimist din fire, a încercat să-și contureze un…

  • Păreri

    Tavanul

    O mie de pași pentru a fi mai bun. Asta citeam. M-am plictisit pe la cincizeci, iar afară începuse să plouă. Turna cu găleata, parcă stăteam în Anglia. Și noi nu ne puteam acoperi de ploaie, nici de vânt, ne aveam doar pe noi. Ne înveleam doar noaptea, fiecare cu pielea celuilalt. O simt și acum. Mirosul ei fin și gustul. Da, gustul ei, mai ales cel de pe coapse, mai ales atunci când aveai emoții și te simțeam pe vârful limbii când mă plimbam pe tine. Și sper că erau picături de ploaie alea care curgeau de pe obrazul tău. Obișnuia să plouă în casele alea vechi, prin tavanul…

  • Păreri

    Mă întorc la tine…

    E drept că, încet-încet, ne-am detașat aproape complet de lume. Am trăit ani întregi în patul nostru, am măsurat altfel timpul și am construit orașul nostru, pe fundația unuia deja construit, dar prea populat pentru frumusețea lui. Ne-am ales rute, am fost chiar și cartografi. Am făcut totul în ritmul nostru și după cum ne-am dorit. Am definit anotimpuri și am etichetat tot ceea ce puteam eticheta, chiar și oamenii. I-am așezat pe categorii și i-am lăsat deoparte, pe un raft neimportant. Departe de noi și de cărțile din bibliotecă, pentru că oamenii distrug tot ceea ce nu înteleg. Am fost cinici. Am destrămat credințe, am distrus religii, am schimbat…

  • Păreri

    Zăpadă

    Îți spuneam că nu mai ninge în lumea asta a noastră, că până și ninsoarea a uitat de noi și că trebuie să mutăm fotoliul ăla, înapoi, la geam. Îmi era frică, să nu cumva să pierdem primul fulg de nea care va muri în iarna asta a noastră, ce durează zeci de ani. Da, mereu mi-a plăcut să fiu împotriva curentului. Lasă-i pe ei să se bată pe verile lor, noi ne luăm iarna noastră. Un motiv în plus de a sta cu tine, în pat, zile întregi. Îmi plăcea să stau la geam. Mă simțeam aproape om, deși nu era cel mai plăcut sentiment. Mă simțeam al tău,…