Cum plănuiesc când călătoresc

Să trecem peste titlul egoist pe care a ajuns să-l aibă articolul acesta. Asta se întâmplă când nu găsesc destul de repede un titlu, acționez egoist. Datorită faptului că în ultimul timp am început să prind gustul călătoriilor, bătutului la pas orașe, city-break-urilor, m-am decis să încep să scriu și aici despre. Despre ce? Despre ce vreau eu, în principiu (ce glumă idioată).

Acum o să împart câteva tips-uri pe care le folosesc înainte să plec undeva. Gen de unde mă informez, ce recomand, ce nu recomand, etc. Mi-ar plăcea să urmeze și câteva alte articole legate de orașele pe care le-am văzut. Mi-ar plăcea.

Am organizat toate vacanțele noastre, pentru că am cea mai faină companie când mă plimb (asta este cel mai important sfat, aproape un trick), în proporție de 100%. Nu am mers cu agenții, nu neapărat pentru că nu am încredere, ci pentru că sunt un pic control-freak și îmi place să știu toate detaliile și să pun eu la punct toate detaliile. 

 

ZBORURI

  • skyscanner.com — agregator, adună el acolo multe zboruri, în funcție de nevoi și ți le afișează după ce selectezi data de plecare-sosire. Dacă nu ești presat de dățile astea două, poți vedea zilele în care biletele de avion costă mai puțin și să le selectezi pe alea. De altfel, dacă ai doar chef de ducă și nu știi unde sau când, poți selecta să vezi cele mai ieftine zboruri către oriunde, în funcție de lună sau ce nebunii de filtre mai vrei tu. Același lucru îl face și momondo.
    • my tip: eu mă uit pe site-ul ăsta pentru zbor, dar nu cumpăr direct de acolo, merg apoi pe site-ul companiei de zbor și fac acolo rezervarea. Uneori iese mai ieftin.

HOTELURI

  • booking.com — previzibil, dar bun și fain. Multe opțiuni, multe review-uri, după 5 booking-uri devii premium și ai câteva reduceri sau beneficii drăguțe. Am rezervat exclusiv de aici în toate locurile în care am călătorit și am fost foarte mulțumit.
  • airbnb.com — previzibil(2), dar eficient și plin de opțiuni. Mă uit, caut, dar încă nu am rezervat niciodată direct de aici.
    • my tip: comentariile și review-urile de pe booking sunt aur, trebuie o filtrare foarte atentă a oamenilor care dau comentariile alea și o să găsiți ceea ce doriți. 1 km fizic nu este egal întotdeauna cu 1 km booking și e mai bine să fii la 100m de o stație de metrou, decât 10 minute până-n centru, asta dacă nu vrei să vizitezi doar centrul.

RECOMANDĂRI

  • tripadvisor — destul de cunoscut, de cele mai multe ori mă uit aici când caut locuri în care să mănânc;
  • google trips — eu am aplicația pe telefon, îți arată locuri de văzut, restaurante, activități, destul de intuitivă și bună etc.
    • my tip: de fiecare dată când vezi o locație faină de unde vrei să mergi, dă-i o stea pe google maps, cel mai probabil vei folosi google maps și îți vei aminti ceea ce mai vrei să vezi. 
    • another tip: Praga e supercalifragilisticexpialidocious! 

Știu că nu am zis mari nebunii pe aici, care să schimbe lumea, dar nu știam cum să încep să scriu câteva articole legate de locurile prin care am fost și ce mi-a plăcut. Dacă începeam direct, părea prea egoist. Oh, bipolar much? 

           

 

 

Parolele Wi-Fi din cele mai mari aeroporturi ale lumii

Mergi des cu avionul? Dar chiar şi dacă nu mergi atât de des, cred că te-ai trezit vreodată prin aeroporturi aşteptând un zbor sau ceva de genul şi ai fi vrut să ştii parolele atâtor wi-fi-uri care te înconjoară. Bine, poate nu toate, că ar fi dubios, dar cea a wi-fi-ului cu cel mai bun semnal sigur ar fi ajutat.

Mno, nişte băieţi sau fete au făcut treaba asta foarte şmecheră. O hartă a lumii cu majoritatea aeroporturilor. Dacă dai click pe aeroportul care te interesează vei afla câteva detalii precum numele wi-fi-ului cu cel mai bun semnal de acolo, dar şi parola acestuia.

Have fun!

 

Cred că pierdem lucruri importante pe drum

Azi-noapte am văzut filmul Before Sunrise. Îl aveam de mult prin laptop și eram indecis la ce să mă uit și am ales acest film. Nu știu de ce. În film se prezintă povestea de dragoste dintre o tânără franțuzoaică, ce călătorește spre Paris și un american care voia să ajungă la Viena. Cei doi se întâlnesc în tren și de aici filmul se derulează ca un album de poze plin de amintiri frumoase. Am remarcat naturalețea actorilor și a scenelor. Totul vine de la sine și totul pare foarte realist. Cred că e printre cele mai bune filme de genul pe care le-am văzut. Măcar de nu mă regăseam așa de tare în el…

Oricum, nu despre film vreau să vă povestesc, deși vă recomand să-l vedeți neapărat. Voiam să ajung la faptul că, odată cu evoluția noastră, am uitat să mai facem unele lucruri banale și naturale.

Am uitat să avem conversații lungi și interesante, despre teme comune și pe care le gândim când suntem singuri. Teme pe care nu le mai împărtășim și cu alții, pentru că e mult mai interesant ce a făcut X de pe Facebook și ce gadget nou s-a mai lansat. Am uitat să fim intimi. Nu ne mai ducem să călătorim doar pentru a ne relaxa și pentru a simți cum este să fii străin și să nu te cunoască nimeni. Acum, la fiecare pas, trebuie să facem poze, ca să stricăm toate momentele și să vadă, apoi, toată lumea ce am făcut noi în vacanță. Poate, poate, găsim și un invidios. Nu mai facem lucruri spontane. Ne-am învățat să ne calculăm fiecare mișcare, să ne programăm fiecare zi, roboțeii secolului XXI. Nu v-ați gândit niciodată că roboții nu sunt musai aceia din metal programați de oameni, ci roboți putem deveni și noi, urmând același program zi de zi? Rutina care omoară vieți. Am uitat să ne sărutăm. O facem doar din obișnuință. Nu mai căutăm momente potrivite, ci ne descriem ziua într-o aplicație de Iphone cu ajutorul unui smiley/sad face. Nu mai vorbim între noi, ci ne trimitem mesaje. Nu mai știm să facem lucruri contrare rațiunii noastre. Nu mai știm să ne urmăm instinctul. Nu mai știm să căutăm amintiri și nici nu mai știm cum e să cobori la o altă destinație decât cea pe care o aveai stabilită, doar pentru a-i pune bețe în roate sorții. Probabil nu vom ști niciodată cum e să întâlnești pe cineva în tren, care-ți va spune cât vei regreta peste zece ani, dacă nu vei lua o decizie imediată, bazată pe sentimente și nu pe rațiune.

„When you talked earlier about after a few years how a couple would begin to hate each other by anticipating their reactions or getting tired of their mannerisms. I think it would be the opposite for me. I think I can really fall in love when I know everything about someone-the way he’s going to part his hair, which shirt he’s going to wear that day, knowing the exact story he’d tell in a given situation. I’m sure that’s when I know I’m really in love.”

Vegetarienilor!

Nu blamez pe nimeni, nu mă iau de nimeni, chiar îi felicit pe cei care reușesc să fie vegetarieni și le admir ambiția. Uneori sunt și gelos, dar mâncarea, ca și mama, e parte din viața mea și eu sunt cel mai aventuros spirit, care nu s-a aventurat prea mult încă, dar mi se pare că în tradiția unui popor, mâncarea este una dintre cele mai importante ramuri. Și nu, sarmalele nu sunt ale noastre. Mă refer la faptul că, fiind un om care vrea să călătorească foarte mult, extrem de mult, nu pot rata partea asta cu mâncarea din nicio civilizație pe care aș urma să o întâlnesc, doar pentru că mi-aș strica statutul de vegetarian. Eu consider că mâncarea, ca și engleza, e aproape o limbă comună și una plină de pace. Ce străin nu ar gusta ceva specific românesc și ce român ar refuza o mâncare bună, străineză? Nu aș putea trăi cu ideea de a nu mânca ceva carne. Sau aș putea, dar ar mai fi alte mâncăruri care nu sunt pentru vegetarieni și care îmi fac cu ochiul, la modul: “În seara asta nu sunt sublimă, vreau să ne-o tragem!”. Și da, probabil sunt un gurmand și probabil mâncarea bună este ceva de la care mă abțin cu greu și ceva care nu concep să nu descopăr. La fel cum vreau să mă duc într-o țară, la fel de mult vreau să și gust mâncarea specifică acelei țări. Ar fi păcat să mor plin de ierburi.

Și repet, nu zic că nu am respect maxim pentru vegetarieni sau nu îndemn la asta, doar că eu nu aș putea fi niciodată un membru al acestei “secte” la nivel mondial. Bine, ce nu suport e că există și oameni care sunt vegetarieni doar pentru a avea acces la unele cercuri. Ăștia oricum nu-s de băgat în seamă, dar ca și jucătorii de golf, majoritatea vegeterienilor sunt la un nivel economic peste medie. Că nu poți fi rupt în fund, să mănânci covrigi cu iaurt toată ziua și să dormi cu maică-ta în pat și să ai pretenția să fii vegetarian. Pentru că ești mulțumit pentru porția de cartofi prăjiți de pe masă, ce să mai aspiri la tot felul de salate și uleiuri și paste din diverse alimente.

Oricum, aici vorbim despre mine, că mi-am tras blog și pot să mă citesc din online, așa că voi concluziona că: Toți banii din lume nu pot face din mine un vegetarian.