Să vă povestesc despre RMA 2014

Aseară a fost gala de decernare a premiilor muzicale românești (eh?), adică RMA 2014, la Brașov și a trebuit să mă duc și eu acolo că deh. Dar stați, stați, stați, înainte să fiu răutăcios și să zic ce nu mi-a plăcut, o să aleg să încep cu câteva laude și felicitări. Nu-s chiar așa multe, nu vă panicați.

În funcție de performanțele live (cred), mă înclin:
Delia – that voice and that ass. Dayum, gurl!
Doc – e aiurea să fii în public și să vezi că la Best Hip-Hop cu excepția lui Maxi, poate și Grasu, restul nu au ce căuta acolo. E bine și înțeleg ce face Doc, e nevoie să scoată și genul ăsta capul din pământ sau de subpământ (dacă vă place mai mult așa) și dacă ăsta este prețul, so be it! Când a venit Doc pe scenă, cu pălărie pe cap gen Schoolboy Q, m-am simțit bine, am simțit un suflu mai hip-hop. Nu sunt obligat să ascult dacă nu îmi place dar, spre deosebire de alții, Doc încă face muzică foarte șmecheră. Și repet, dacă de asta e nevoie să fie și genul ăsta luat mai mult în seamă, cu performanțe mai puternice, sunt de acord să decurgă totul așa, să faci și piese de radio. Sunt un mare înțelegător cu asta. Ei au pe radio Lasă-mă-mi place, eu am 100 de linii în căști. Toți suntem fericiți, eu am înțeles jocul.
Krem și Smokey – Big up pentru energie!
Okapi Sounds – Iarăși m-am simțit bine și în largul meu, când au venit toți băieții să cânte pe scenă, când am văzut o promovare bună (Okapi Tati – Mixtape pe 29 septembrie). Nu ai de ce să o arzi Cheloo și să urăști niște oameni care au înțeles cu ce se mănâncă tot, care trebuie să își plătească facturile și trebuie să trăiască din asta, dar cu toate astea încă evoluează, și evoluează în toate. Bun! #okapitati
What’s Up – mai știți că avea Maximilian o piesă cu un băiat roșcat și se numea Habar n-ai tu ? Știți? Dacă da, foarte bine, doar că piesa era a lui Ce-iSus, dar toți am ascultat-o pentru Maxi în primă fază. Sunt 3 ani de atunci. E foarte puțin. Băiatul ăsta a crescut enorm, a făcut show și pare că știe să cânte. În piesa despre care vorbeam mai sus nu prea părea. Tare, tare și Whațup.

Organizarea a fost faină. Bine, a avut câteva scăpări, dar a fost bine. Sonorizarea ok, scena mișto, dar lumea, lumea e beleaua cea mai mare. Și nu că aș vrea eu să am RMA-uri private, dar frate când căcat o să evoluăm și noi încât să invățăm să conviețuim ca niște oameni civilizați într-o atmosferă de concert. Era retorică întrebarea și nu, nu aș vrea să generalizez, că sunt sigur că la festivaluri unde se pune un anumit gen de muzică, unde și eu m-aș simți în largul meu, și lumea e mult mai ok. O grămadă de copii azi-noapte și nu am nimic împotrivă, chiar dacă la vârsta lor eu încă stăteam pe bancă și jucam ascunsa, dar o groază de copii proști și cu bășini. Cu ochelari de soare pe ochi la zece noaptea, cu țigara în gură la 12 ani, aproape beți, doar pentru că le-a dat mami mai mulți bani să cheltuie la un concert. What the fuck is wrong with you, guys?!

tumblr_n81fr1LoYP1t9w3mdo1_500

Așa, pe lângă copiii ăștia care-mi puneau imaginația de ucigaș în serie la joacă, la modul că mă călcau pe adidași și îmi imaginam cum le pun capul pe bordură, American History X style, am nimerit cei mai buni “vecini”. Stați să vă povestesc despre ei. Era în stânga mea un grup de oameni care păreau că mai au puțin de lucru până să ajungă la nivelul de homo sapiens, dar parcă erau pe calea cea bună. Însă m-am înșelat amarnic. Nu începuseră bine toate nebuniile pe acolo, lumini, artificii, Cosmina Păsărin, Cosmina fără Păsărin, rromi pe scenă, pana mea, și unul dintre băieții din acel grup a decis că are nevoie să se pișe. Omul meu (mă rog, mai puțin om) și-a scos-o și și-a băgat-o într-o sticlă goală, apoi a privit spre gagică-sa mândru, ea l-a sărutat și apoi a scos o sticluță de gel dezinfectant și i-a dat-o handicapatului. Era destulă lume încât să nu văd chiar așa detaliat, dar a fost destul. Apoi, același gibon i-a povestit fapta lui unui alt băiat din grup, iar acesta a devenit un fel de zeu al pișatului în public. Au bătut chiar și palma, nu mai știu dacă înainte sau după gelul dezinfectant.

Când am crezut că asta a fost totul, ghiciți cine stătea în fața mea?! Viorica. Da, Viorica nu este nicidecum un personaj cunoscut doar de mine și prietenii mei, Viorica reprezintă oricare om care vine la un concert ca să stea cu telefonul de 100 lei luat la abonament și să filmeze. Eu presupun că făcea asta doar ca să se ducă la băiatul ei, Ionuț, care a refuzat să vină cu mami la concert, pentru că mami nu mai e cool și se va întâlni cu colegii de liceu, iar ea îl va face de râs. Bine, Ionuț probabil era și el ceva mai în spate, cu gașca lui de prieteni, entuziasmați de jocul de lumini de pe scenă și cel din capul lor plin de legale. Revenind la Viorica, ea încerca din răsputeri să țină mâna ridicată cât mai sus, să urmărească un concert printr-un ecran de 4.0 inch, printr-o cameră de 5 megapixeli. Mai zâmbea uneori, când prindea un moment drăguț pe video, probabil gândindu-se la Ionuț și la bucuria din ochii lui atunci când va urmări acele videoclipuri de pe telefonul mamei sale. Bine, Viorica nu aflase până să îi spun eu că totul se transmite la televizor, live, High Definition, adică mult mai mult decât poate telefonul ei, dar mi-a zâmbit și a continuat să filmeze aproape fiecare minut din RMA-uri. Ionuț trebuie să fie un băiat foarte fericit și Viorica o mamă împlinită atunci când va încerca să rememoreze clipele de neuitat petrecute uitându-se în display-ul unui telefon. Cu siguranță îi va fi puțin greu să identifice sunetul, dar va fi fericită, iar viața ei va fi mai împlinită, văzând-o frame cu frame prin ecranul smartphone-ului.

Cam asta a fost atmosfera de la RMA 2014 Brașov. Ah, am băgat apoi un KFC care îmi lasă o amintire mai plăcută decât tot show-ul. Dacă ați rămas până aici, vă mulțumesc. Și nu vrea să o ard hater, dar…
tumblr_n02yg3PRve1rm6c8ro1_250

Dan Novac

Java & Web Developer | selective nerd, adventure seeker, wanderer.

2 thoughts on “Să vă povestesc despre RMA 2014

  1. Vad ca inca arunci ironii la adresa ‘altora’, in contextul subiectului DOC. Stiu ca ajung un pic tarziu la petrecere si ca treaba a fost discutata mai de mult, dar problema cu DOC e ca argumenteaza ca un prost. Sa faca bani, sa vanda mizeriile pe care le vinde acum, dar sa lase capul plecat, ca scuzele lui nu anuleaza faptul ca muzica pe care o scoate acum e de un cacat imens. Si sa nu vina sa vorbeasca el despre monotonie in rap. Omul si-a construit cariera bazandu-se pe ego-rap si pe lauda de sine. Unii zic ca asa fac aia din State si ca e ok, dar eu zic ca ideea devine un pic manelistica atunci cand nu te mai saturi de ea. Eminem a scos zeci de melodii cu mesaj, inainte sa scoata Rap God, in care sa se autoproclame in diferite moduri. DOC n-are cinci piese cu mesaj, daca stai sa cauti in toate materialele lui. E un rapper de coltul blocului. Are tehnica, are flow, ok, de acord, dar mesajul lui este manelistic, monoton si absolut penibil. Dincolo de asta, hai sa vedem ce au facut astia pe care-i musca de fund acum. Adica baietii de la Parazitii.
    1. Au pus bazele curentului hip hop in Romania. N-or fi fost primii care au dat-o, dar sunt printre alea trei-patru grupari care au dat-o bine si sonor. Adica au si popularizat curentul. Asa cum erau ei, vulgari, tineri, din scara blocului.
    2. Au contribuit la iesirea la rampa a unor nume precum Nimeni Altu, Spike, Guess Who (care, apropo, a reusit sa se comercializeze fara sa sune ca un bufon, spre deosebire de altii care alearga pe biciclete la sala prin videoclipuri), Arssura si mai sunt si altii.
    3. Au avut campanii sociale cu duiumul. Sa ne amintim numai de: anti-sistem (Noi vrem respect, Goana dupa Iluzii), anti-drog (Drogurile schimba tot), anti-incultura (Instigare la cultura), anti-cenzura (Jos cenzura, Drept la replica), anti-prostitutie muzicala (Shoot yourself). Altfel spus, mesaje, educare a publicului, exprimare a unui punct de vedere din strada. Elemente foarte importante in hip hop. Si cu fiecare campanie d-asta au ajuns in comercial. Adica la TV si la radio. Au adus mesajul la TV si la radio. N-au adus ‘buna, domnisoara, ia zi ce faci, pardon ce craci’.
    4. Au scos albume care pot intra, lejer, la categoria ‘Clasice ale rapului romanesc’. Atat individual, cat si ca trupa. Toate albumele lui Ombladon sunt foarte bune.
    5. CEL MAI IMPORTANT. S-au comercializat fara sa sune ca niste tarfe si fara sa spele oamenii pe creiere prin versurile lor. Inclusiv pe ‘Plec pe Marte’, Cheloo e tot Cheloo. Pe ‘Arde’, Parazitii sunt tot Parazitii.

    E adevarat, in ultimii ani au scos la misto, in general piese de caterinca prin care ironizeaza cocalarii, sistemul politic si inchizitia. Dar, vezi tu, chiar si in stilul asta caterincos, exista un mesaj. Muzica lor exprima ceva, transmite ceva in care se poate gasi si ascultatorul. Pe ei nu i-am auzit nicidoata sa se laude.

    Acestea fiind spuse, consider ca e absurd sa ii fie luata apararea lui DOC in situatia de fata. Poate exagerez cand zic ca Ombladon, Cheloo si Freaka si-au castigat dreptul de a cataloga si judeca alti oameni din rapul romanesc, dar o voi spune oricum. Au fost mereu consecventi (nu monotoni), si-au respectat si educat publicul si au facut bani (ai vazut ce masina are Ombladon?) fara sa o suga cu Speak si Raluka.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *