Evenimente

Pișcoturile și bloggerul de mine

Astăzi am participat la primul meu eveniment ca și blogger. Adică, m-am dus acolo și am zis că-s blogger și oamenii s-au uitat pe o foaie și au confirmat și eu m-am simțit bine și mi-am zis: “Na, mare șmecher ce am ajuns și eu.” A fost vorba de BuzzCamp Brașov, unde am luat parte doar la un workshop, al celor de la Arvato. Mi-ar fi plăcut să ajung și să îi ascult pe speakerii oficiali, precum și la alte workshopuri, dar nu am avut cum. Râd acum, când scriu asta, deoarece acum un an săream de cur în sus dacă îndrăzneai să-mi spui că sunt blogger. “Cine, mă?! Eu?? Eu doar mă folosesc de mediul online ca să public undeva și să vadă lumea ceea ce scriu.” Mă refeream la proză, bineînțeles. Și aveam tot felul de argumente și pretexte bine puse la punct. Iar astăzi, când locuiesc într-un oraș în care să fii blogger este ceva fain și îți aduce beneficii, astăzi nu mai am nicio problemă că cineva îmi spune așa. În fond, cred că spre asta și tind. Când nu tind spre infinit (poetic + info student shit).

Acum, lăsând bloggerul din mine la o parte și sperând că poate voi explica într-o zi, mai detaliat, partea aceasta, o să vă spun și câte ceva de prima pișcoteală. În online, toată lumea asociază bloggerii cu pișcoturile. Fiindcă la evenimente din acestea mai mari, există o masă cu diverse chestii de mâncat. O măslină, o ciupercă, un pișcot, o cană de cafea etc. Iar bloggerii sunt invitați la astfel de evenimente și, umblă vorba prin sat, că nici ei nu s-ar da în lături de la tot felul de mese gratuite. În fine! Astăzi am luat și eu parte la o astfel de Mare Pișcoteală. Erau acolo mese cu fursecuri, ceaiuri, cafele, și dracu mai știe ce, că nu am fost atent. Și, deși a trebuit să aștept vreo cinci minute printre astfel de tentații, nu am putut să mă ating de ceva. De ce? Mi se părea al dracului de rușinos și incomod și de căcat să te duci la o masă din aia și să te servești. Habar nu am de ce. Muream de sete, dar am preferat să îmi cumpăr o apă atunci când am ieșit. Da, probabil sunt prost sau rușinos sau nu sunt demn de a fi pișcotar, dar jur că e o senzație de tot căcatul să te apropii să mănânci ceva de acolo. Nu știu, poate în viitor îmi va curge prin vene ceva sânge de blogger și îmi voi face curajul. Nu sunt ipocrit să spun nu, însă astăzi m-am simțit al dracului de incomod printre mesele alea și oameni care mai de care înfigându-se la platourile cu mâncare.

În fine, mi-a plăcut experiența de astăzi, cât și workshopul la care am participat, unde ni s-a spus de la un anagajator, direct, la ce să ne așteptăm și cum să procedăm la un interviu pentru un job. Păcat că persoana care vorbea nu știa că, în limba română, nu există expresia: “A face sens”. În rest, numai de bine.

Sharing is caring!

java && web developer; smartass nerd, adventure seeker Traveling & Technology & Anxiety.

4 Comments

  • luizadaneliuc

    Stai linistit, asa m-am simtit si eu prima data! La primul meu event am baut o cafea si pe aia cu mare rusine dar picam de somn. Inca si astazi mai am o reticenta sau o jena dar cel putin nu mai ajung sa mor de sete. Vai ce bine ma simt ca nu-s singura “fraiera”.

    • Dani

      Era o “dispută” mai aprinsă zilele astea pe Twitter, și nu numai, despre acest pișcot și bloggerii, de aceea am subliniat asocierea asta. Eu, unul, nu mă simt atunci când lumea zice asta.
      Experiența de acolo a fost foarte scurtă, că nu am reușit să stau prea mult. Ce a fost de povestit, am scris.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

shares