Oameni interesanți

Îi vedem aproape în fiecare zi. Cei care se deosebesc de restul. Cei la care oile obișnuite, din turmă, exclamă pe stradă: “Uite-l și p-ăla. Uite-l, ce fel s-a îmbrăcat”. Cu siguranță au ceva povești de spus. Cu siguranță le-au ascultat prea puțini și cu siguranță sunt mult mai buni decât toți cei obișnuiți. Nu le place să se confunde cu ceilalți, e ceva logic și perfect normal, dacă ajungi să-i înțelegi. Fiecare trăiește în altă parte a minții lor, dar toți văd aceeași mizerie și respiră același aer gri, plin de mediocritate.

Îi văd zilnic triști, fiindcă au crezut că viața va fi altfel. Naivii. Fericiți, că toți norii s-au dat la o parte din viața lor și totul a căpătat sens și acum au venit zilele bune. Norocoșii. Stând pe bănci, în parcuri, ieșiți o dată cu prima rază de soare a primăverii, nerăbdători să citească pagini din povești care nu le aparțin. Din viețile altora, doar pentru că ei nu sunt mulțumiți cu a lor. Cititorii. Cântând la chitară, undeva, pe un colț de munte. Cântând despre ceea ce nu au, dragoste. Aventurierii. Stând pe iarbă, cu tatuaje la vedere. Tatuaje care spun poveștile vieților lor. Curajoșii. Îmbrăcați altfel, ieșiți din tipare, făcând poze cu un aparat despre care nu înțelegi prea multe. Fotografii. Cu pixul în buzunar, nelipsit niciodată, cu carnețelul într-o mână, scriind despre orice, luând notițe de pe orice chip și smulgând povești de la natură. Căutătorii. Cei care nu merg drept, de care te ferești și pe care-i disprețuiești, pentru că au găsit liniștea-n vicii. Pierduții. Aroganți, căutând cuvinte și jocuri de cuvinte în orice loc. Copleșindu-te cu informații și deranjându-te cu curiozitatea lor fără margini. Advertiserii. Cei care-și găsesc drumul în ochii ei, în buzele ei și în formele ei. Cei care umblă fericiți noaptea, împreună, numărând stele și ascultând marea. Îndrăgostiții. Cei care zâmbesc și care vor să uite unde trăiesc, ce zi este mâine și cei care se prefac că nu aud stomacul lor cum cere de mâncare. Optimiștii. Cei care murdăresc orice perete, care transpun orice prin creionul lor și prin propriile culori. Care colorează cerul, norii, zilele și pielea femeilor. Pictorii. Cei care sunt mereu cu căștile în urechi. Inspirându-se, evadând dintr-o lume în alta, pe care o apreciază și, uneori, creează. Muzicienii. Cei triști, care găsesc sensuri vieții și știu mai multe decât le-a fost permis. Cei care caută răspunsuri și pe care-i ocolești atunci când îi vezi ieșind din casă. Cei care observă viața printr-un geam și le este îndeajuns. Cei cărora nu le poți oferi nimic, pe care nu-i poți corupe sau iubi. Geniile. Cei care rup pagini, care te fac să plângi și te fac să râzi. Care îți spun despre oameni interesanți și niciodată despre ei îșiși, dar mereu afli ceva nou. Cei care pretind că sunt ceva anume, dar sunt cu totul altceva. Cei pe care toți îi cunosc, dar niciunul cu adevărat. Cei care sunt ei cu adevărat doar cu o singură persoană. Cei atenți la detalii, pe care-i uiți pe rafturi și cărora le uiți numele. Care-ți mențin treaz interesul doar până la mulțumiri, ca mai apoi să-i lași să moară în anonimat, conform soartei lor. Care se interesează de tine, dar tu niciodată de ei. Care fug doar printre rânduri și mereu sfârșesc nemulțumiți ori dezamăgiți. Care se ascund mai adânc decât îți poți imagina cu ajutorul unor cuvinte. Cei cărora le e frică de lumină și întunericul le este aliat. Care caută mereu poveștile oamenilor interesanți, dar mereu prea timizi pentru a întreba despre ele. Care ar schimba multe, dar nu au curaj. Care ar iubi, dacă ar fi iubiți înapoi. Care te pot avea, dar nu te vor. Care au imaginație pentru a crea lumi întregi, dar mereu o irosesc în lupta cu timpul. Scriitorii.

Câștigătorii Oscars 2013

Pentru că locul doi, cum știm cu toții, nu contează, iată lista talentaților (conform Academiei) care au ridicat azi-noapte mult râvnita statuetă Oscar:

Cel mai bun film: Argo (…fuck yourself)

Cel mai bun regizor: Ang Lee (Life of Pi). O mică, mică surpriză aici, cel puțin pentru mine. Mă așteptam să ia Spielberg cu Lincoln.

Cea mai bună actriţă în rol principal: Jennifer Lawrence (Silver Linings Playbook). Pentru că și nebunii pot câștiga Oscarul.

Cel mai bun actor în rol principal: Daniel-Day Lewis (Lincoln). Ăsta era mai sigur decât Argo cu Best Picture

Cea mai bună actriţă în rol secundar: Anne Hathaway (Les Miserables). Sper să-și schimbe look-ul.

Cel mai bun actor în rol secundar: Cristoph Waltz (Django Unchained). Fuck yeah! Am mizat pe premiul ăsta. A doua statuetă pentru Waltz, ambele venind din filme făcute de Tarantino.

Cel mai bun scenariu original: Quentin Tarantino (Django Unchained). Fuck yeah, again!

Cel mai bun scenariu adaptat: Argo

Cel mai bun film străin: Amour (Austria)

Cea mai bună animaţie: Brave. Ewww, seriously?! O transformă pe mă-sa în urs.

Cea mai bună imagine: Claudio Miranda (Life of Pi).

Cele mai bune costume: Jacqueline Durran (Anna Karenina)

Cel mai bun documentar (lungmetraj): Searching for Sugar Man

Cel mai bun documentar (scurtmetraj)Inocente. Ar vrea ele.

Cel mai bun montaj: Argo

Cel mai bun montaj: Les Miserables

Cea mai bună coloană sonoră: Michael Danna (Life of Pi)

Cel mai bun cântec original: Skyfall (Adele). Îmi place Adele.

Cea mai bună scenografie: Lincoln

Cel mai bun scurtmetraj animat: Paperman

Cel mai bun scurtmetraj: Curfew, în regia Shawn Christensen

Cel mai bun montaj de sunet: Skyfall

Cel mai bun mixaj de sunet: Les Miserables

Cele mai bune efecte vizuale: Life of Pi

Surprize? Neah! Nu prea au fost. Bătălia era între Argo și Lincoln, dar pe la toate premiile importante a câștigat Beard(Ben, era o glumă) Affleck cu ArGo fuck yourself, deci, era de așteptat ca Argo să ia Best Picture. Cele mai urâte premii (aproape) au mers la un film urât, Life of Pi…Bollywood. Faină gala. A fost anul bărboșilor, ceea ce e de bine. Affleck și Clooney au arătat șmecher cu barbă, iar Charlize Theron a fost wooah, la fel și Jennifer Lawrence (chiar dacă s-a împrăștiat puțin pe scări).

Poze de pe Red Carpet aveți aici.

 

Game of Thrones: Sezonul 3

După cum probabil știți, HBO se pregătește pentru lansarea unui nou sezon din cel mai bun serial al lor care încă  mai rulează. Excludem: The Sopranos, The Wire, Entourage, OZ, fiindcă astea s-au terminat. Mă rog, cifrele spun că e cel mai bun serial produs de HBO la ora actuală, dar dacă nu sunteți de acord (ar mai fi Boardwalk Empire și The Newsroom, pe care vi le recomand), putem spune că este printre cele mai bune seriale ale lor. Oricum, e vorba de Game of Thrones, serialul adaptat după cărțile lui George R. R. Martin, mai precis, seria Cântec de Gheață și Foc, despre care v-am vorbit mai demult. Când am scris postul acela, în care vă spuneam că am început să citesc și eu cărțile, pentru că eram sigur că serialul nu arată tot (și am avut dreptate), eram la începutul primului volum. Acum sunt aproape de finalul celui de-al treilea, adică știu cam tot ce se va petrece în sezonul 3 și sunt sigur că veți avea parte de cel mai bun sezon de până acum. Cel puțin la cărți este respectat ce am spus mai sus, adică cea de-a treia, Iureșul săbiilor, este peste cele precedente. O să fie FUCKIN’ AWESOME, cum ar spune neamțul, dar sper să respecte cât mai mult ceea ce este scris în carte.

Am vrut să ajung la faptul că aseara, în cadrul talk-show-ului Jimmy Kimmel Live, a fost lansat trailerul oficial al celui de-al treilea sezon. Trailer care arată super bine și care ne face curioși de ce se va întâmpla în Westeros și nu numai. Ce bine că eu știu, haha!  Fiți cu ochii pe Jaime și Jon! Premiera va fi pe 31 Martie. Mai jos aveți trailerul oficial al sezonului 3.

Oameni care citesc cărți

PROASTE!

Sunt puțin ofuscat de nebunia cu “50 Shades of Grey“, de aceea m-am apucat să scriu postul acesta. E o isterie mondială (mă rog, mai mult printre femei, că ele sunt mai isterice), pentru această renumită carte despre un tip care și-o trage, în toata cartea, cu o tipă. El, experimentatul, bărbatul perfect pe care oricine îl invidiază. Ea amatoarea, el personajul sadomasochist, plin de idei sadomasochiste. Ea, femeia supusă, dornică să învețe cum stau lucrurile. O idee aproape genială, cred că i-a venit autoarei pe WC. Autoarea este o tipă inteligentă, dacă a speculat așa de bine cerințele pieței la nivel mondial, pentru că această carte (care face parte dintr-o trilogie) este cea mai vândută carte din lume la ora actuală. Best-seller-ul absolut. Pentru că femeile nu se uită la filme porno, dar citesc porno. Un fel de Biblia femeilor, care citesc toată viața doar Coehlo și genul ăsta de romane. Da, și Twilight, o altă poveste genială. Ce e și mai deranjant este că genul ăsta de femei ajung să aibă și păreri despre literatură și să le împartă și să creadă că ele citesc cu adevărat. Ei, bine, asta nu e literatură, e marketing plus plictiseală, plus ceva frustrări pe care le adună aceste fane ale acestui roman și se simt confortabil văzând că o autoare are aceleași frustrări ca și ele. Ba, mai mult, ajung să se simtă geniale (că alte cuvinte nu prea mai știți) la rândul lor și poate vor scrie și ele o carte. Ar fi ceva!

Deci, clubul Paulo Coehlo, Stephenie Mayer și E. L. James, poate și Dan Brown, dar e pentru cele mai evoluate, dați-vă în spate! Voi nu aveți dreptul să aveți păreri când vine vorba despre literatură. Citiți CÂCATURI! Știu că nu o să schimb eu nimic, din contră, probabil mi-am supărat câțiva cititori, dar nu consider deloc cerințele “pieței de literatură” din ziua de azi, niște cerințe pertinente, care pot scoate la suprafață talente noi, ci mai degrabă îmbogățiți tot felul de oameni care se cred artiști de când au acces la internet. Porno aveți pe tot internetul, dacă vă forțați puțin imaginația, puteți scrie și voi porno și ce calamități literare mai răsfoiți. Mai ridicați-vă standardele, vă va fi mai bine.

Coehlo poate este bun, dar eu am ceva personal cu cititorii acestuia. Am întâlnit doi, trei, fani înfocați și mi-am dat seama că dacă stau de vorbă cu asemenea oameni (care citesc agresiv Coehlo) o să ajung prost în mai puțin de zece minute.