Hip-hop-ul se poartă

M-am mai lăudat și cu ocazia altor articole că nu sunt cu hip-hop-ul de când cu valul acesta de iubitori peste noapte ai acestui gen, de când hip-hop-ul se poartă. Ne cunoaștem de mult timp, am crescut cu el și mă simt atașat de această cultură muzicală. Cunosc câte ceva din istoria sa, bineînțeles, nu precum VD sau alții care chiar au studiat în detaliu asta, dar consider că atunci când ești pasionat de ceva, trebuie să înțelegi și să studiezi puțin acel lucru și originile sale.

În fine, crescând cu hip-hop-ul urmăream oameni mai mari care erau și ei pasionați de această mișcare și majoritatea lor, cei care contau, după ani de ascultat au decis să renunțe. Poate nu 100%, dar i-am tot auzit: “Nu prea mai ascult hip-hop, cel puțin ce se face în România foarte rar.” Și îi acuzam și îmi spuneam: “Eu voi asculta mereu hip-hop, asta e muzica pe care o simt cel mai mult.” Apoi am crescut și o simt poate chiar prea mult, tocmai de aceea, ușor-ușor, mă transform și eu într-unul dintre oamenii care spun că nu prea mai sunt la curent cu ce se întâmplă în România, ci ascult hip-hop de afară. Pentru că nu e cazul să ne mințim, sunt cu multe clase peste noi; nu toți, sunt și pe acolo multe gherle, însă influențele nu vin de la noi, asta e clar.

Apoi realizez că în România nu îmi mai stârnesc interesul decât puține nume din domeniul ăsta. Sunt vreo doi trei băieți noi și buni, care se mai ridică, după care vin cei mai vechi și care știu cu ce se mănâncă treaba, oamenii care probabil nici ei nu mai ascultă hip-hop românesc decât ocazional: Mafia, CTC, câțiva din Okapi, încă vreo două trei nume care nu prea s-au mai implicat în ultimul timp, probabil din același motiv pentru care pledez și eu aici.

Recunosc, articolul ăsta trebuia să fie despre altceva, voiam să trec prin niște etape ale hip-hop-ului românesc, dar s-a dus în direcția asta, în care explic cum înțeleg oamenii care nu prea mai ascultă rap. Și nu am ascultat niciodată doar hip-hop, dar simt că e nevoie de relaxare în industrie (cel puțin la noi), e nevoie de mai puțină hatereală, mai multă muncă și mai multă pasiune. Că se vede când cineva iubește ce face și când altul dă la mic doar ca să aibă concerte și fani. Prea puțini ascultători, prea mulți MC este una dintre marile noastre probleme, apoi mai vine cea că nu suntem deschiși la ce e nou și la combinarea stilurilor, tocmai din cauza celor care sunt fani de 2-3 ani, că te hateresc ăștia mai ceva ca propria conștiință. Ideea e că văd tot mai mulți oameni maturi, cu adevărate cunoștințe în domeniu, care se îndepărtează de acest curent, iar abia acum am ajuns să-i înțeleg. Nici eu nu vreau să mă identific cu majoritatea care ascultă hip-hop astăzi. Că urmăresc și ascult eu pe cine trebuie e deageaba atunci când mulți alții te fac să te simți prost că, aparent, împarți cu ei aceeași pasiune.

P.S: Phane (ăla cu Leapșa, că dacă zic de Precuts nu știu prea mulți) a ajuns în top 10 la un concurs de remix-uri făcut de DJ Premier și Royce Da 5’9. Bravo!

Dan Novac

Java & Web Developer | selective nerd, adventure seeker, wanderer.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *