Păreri

Generația mea, generația ta, generația lor

Mă întreb deseori cât timp mai trebuie să treacă până să vă dați seama că sunteți penibili când vreți să fiți tot felul de moraliști atunci când judecați oamenii pe care nu îi cunoașteți. S-a umplut Facebook-ul de semidocți weekend-ul acesta, toți făcându-i morală și ținându-i lecții de etică fetiței aceea de doisprezece ani care a făcut un VIDEO cu ce machiaje deține. De la asta mi-a venit și ideea acestui articol, cea a generațiilor total diferite, dar care vor să păstreze o strânsă legătură cu cele din trecut. De parcă asta ar însemna evoluție. Ei bine, este evoluție, dar prefixată de un in (și fără e, aviz comentatorilor care se pregăteau să facă mișto).

Da, deci am văzut tot felul de reacții la videoclipul acela, dar niciuna constructivă și care ar putea să îi ofere sfaturi fetiței de doisprezece ani care se machiază. La asta nu v-ați gândit, nu? Ah, da, e mai ușor să-ți bați joc. Rămânând la problema cu generațiile, aceasta fiind arma cea mai de preț a celor de vârsta mea și mai mari atunci când luptă cu astfel de “blasfemii”, haideți să vă întreb, că voi evocați tot felul de argumente: “Vai! Eu mă jucam cu păpușile Barbie la vârsta ei! Este inadmisibil!“; mamele voastre se jucau și ele cu păpușile Barbie sau o ajutau pe bunica voastră să facă mâncare și curățenie și îngrijeau gospodăria, fără să audă vreodată în copilăria ei, de păpuși Barbie? Și dacă o luăm invers cronologic, tot vom da de activități ale generațiilor care nu vor avea vreo legătură una cu alta (de vârste apropiate). Dacă nu ați prins ideea asta, o să o mai spun altcumva. Cei din generația mea, pe la 14-15 ani deja aveau mai toți calculatoare, pe la 17 internet și tot așa. Da, am prins și perioada când mă jucam pe stradă până noaptea târziu și mi-a plăcut enorm. Credeți că nu sunt conștient că fiu-meu nu o va mai prinde? Ba da! Și ce o să fac? Am ce face? Nu! Acesta este cursul firesc al evenimentelor. Bunicul, la 14 ani, probabil făcea treabă prin grădină sau mai știu eu ce. Vi se pare ceva în comun cu ce făceam eu? Nope! De ce? Evoluție se numește și voi, de cele mai multe ori, nu o acceptați și o blamați. Și apoi vă mirați că suntem o nație de căcat. Credeți că tata nu era furios că îmi petreceam mult timp la calculator? Era, și făcea exact cum faceți voi cu fata asta. Acum mă perfecționez să am un job care implică numai timp petrecut la calculator. Știți ce face tata acum? Îmi ține pumnii, moralul sus și vrea cu tot dinadinsul să termin facultatea asta. Se numește acceptare și, în același timp, evoluție.

Nu puteți cere unor copii care s-au născut în anii 2000+ să nu aibă legătură cu tehnologia, să facă exact ce făceam noi sau ai noștri și să “crească” mai domol. Trăiesc în secolul vitezei, așa captează și informația, cu o viteză nebună (de multe ori tâmpită). Că mulți o captează prost, nu e vina lor, ci a părinților. La fel și cu fetița asta. Are doisprezece ani, cunoaște internetul, a simțit o mică parte din influența și puterea lui și a profitat de el și și-a expus o pasiune. Că nu e pasiunea perfectă pentru vârsta ei, pentru că nu e destul de moral pentru voi și, pentru că voi nu ați fi avut cum să aveți o așa pasiune la vârsta ei, asta este altceva. Dar ea își expune un hobby. Unul normal în anul 2013. Că vorbește ca ultima fițoasă și că are camera plină de machiaje de milioane de lei (că se vede că are bani mulți), aici certați-i pe părinți. Nu e vina ei că a cerut și ăia au avut de unde să-i dea. Și noi ceream și eram fericiți când ni se dădea. Doar eram copii. Că o să ajungă una din acelea care au jumătate de kilogram de fond de ten pe față, iarăși va fi vina părinților, dar nu avem de ce să o judecăm noi de pe acum. Poate chiar este pasionată de domeniu și sunt sigur că știți și voi multe femei (și nu numai) care au făcut averi din companii și produse cosmetice, fără să se transforme în truse de machiaj umblătoare. Plus că fetița are un vocabular și un limbaj mult mai elevat decât mulți la vârsta ei și, probabil, scrie mai bine și decât mulți la vârsta mea (am văzut destule). Ar trebui lăsată în pace, nu criticată, fiindcă dați doar dovadă de răutate atunci când faceți asta și e urât. Dați-i sfaturi, explicați-i de ce nu e bine, ce nu e bine, dar nu vă mai comportați ca femeia bătrână pe care nu o suportați atunci când vă punea etichete că aveți fusta prea scurtă sau vă dădea afară din scară, iarna, că făceați gălăgie. Totul se schimbă foarte repede zilele astea, la fel și oamenii și, inevitabil, ocupațiile copiilor. Și generația lor a fost crescută de cea care o critică. Și noi am fost crescuți de o generație care ne critică. E doar evoluție și noi, de multe ori, stăm în calea ei.

Sharing is caring!

java && web developer; smartass nerd, adventure seeker Traveling & Technology & Anxiety.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

shares