FJSC, prin ochii mei

Încă de mic m-am confruntat cu întrebarea: “Ce vrei să te faci când vei fi mare?“, un fel de cea mai mare inepție inventată într-o era comunistă și preluată și acum de oamenii care nu știu să comunice cu copiii mici decât prin semne și, atunci când comunică, o fac la un nivel în care ai impresia că adultul vorbește întotdeauna cu un copil autist. Când învățătoarea m-a întrebat asta, eram demult ascuns pe sub bănci, când ai mei au făcut-o, le-am zis că nu știu sau că…Batman, dar nu din motivul solidar de a salva oameni la ananghie, ci pentru că era un miliardar cu cel mai tare costum inventat vreodată. Oricum, de fiecare dată când am fost întrebat, un simț al realității nu m-a lăsat să spun că vreau să fiu designer sau arhitect sau astronaut la NASA, iar standardele impuse de o societate bolnavă, aflată într-un continuu declin dinainte ca eu să mă nasc, nu m-a lăsat să spun adevărul, anume că aș vrea ca atunci când voi fi adult, banii mei să vină într-un număr foarte mare, fără ca eu să muncesc vreo secundă. Între noi fie vorba, I’m pretty close to that. Not! Dar da, încă explorez domenii care să-mi aducă faimă și bani. Maybe I’m a dreamer, dar dreamer din ăsta era și Lennon și a dus-o bine, până într-o noapte. Și nu că aș fi materialist, dar sunt sigur ca 95% din toți oamenii vor asta, faimă și bani, iar restul de 5% nu sunt deloc speciali. Și o spun acum fiindcă uneori am momente în care îmi las ego-ul să vorbească în public. First rule of Fight Club: Never talk about Fight Club. Asta-i doar pentru cunoscători.

Ironic, acum un an, mai mult sau mai puțin, am știut ce să răspund la întrebarea generației noastre. Știam că vreau cu tot dinadinsul să lucrez în publicitate. Bine, încă mai știu, deși drumul este plin de gropi și ține cu tot dinadinsul să mă ocolească pe căi greu de recunoscut, pentru mine. Știu că vreau să-mi petrec orele într-un birou din cadrul departamentul creativ, din agenția X, căutând o idee cât mai bună pentru fericitul client. Știu că vreau ca într-o zi să pot să-mi pun undeva pe blog, “Trust me, I work in advertising” și știu că este posibil să mă înșel crezând că sunt făcut pentru asta. Știu că e posibil ca nici măcar să nu calc, în viața asta, într-o agenție de publicitate ca și angajat și mai știu, mulțumită acestei veri, că pot să cad indiferent unde m-aș afla și că e posibil ca toată viața să nu fac ceva ce-mi place. Ce risipă de viață ar mai fi.

Abia acum ajung și acolo unde vreau să scriu ceea ce voiam de la bun început, din cauză că degetele mele o iau razna când vine vorba de scris și, ce e drept, nici nu prea vreau să le opresc. Mă bazez pe faptul că eu voi scrie și doar eu voi citi. Sper ca măcar în final să îmi placă ce iese. Comentariile cu: “Prostule; Frustratule; E din cauză că ești idiot, bă!”, sunt foarte permise și pe cuvânt de cercetaș că le aprob, din simplul motiv că și eu sunt de părere că factorii mai sus enumerați sunt cei care mi-au decis drumul, nu altceva. Deși o să mă și scuz puțin, indirect, probabil.

Povestea începe când, într-un final, m-am decis ce facultate vreau să urmez și ce mi s-ar potrivi și, mai ales, ce mi-ar plăcea. După multe calcule și nopți urmate de zile în care aveam aceleași gânduri, am decis că paradisul perfect se numește Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București, cunoscută ca și Etajul 6, în care ești ghinionist dacă ai probleme cu prostata în ziua înscrierilor, dacă gradele peste 35 și aerul închis îți provoacă greață sau dacă ai nevoie de vreo informație oferită de super-secretariatul facultații, în care secretara blondă este cea pentru care s-au inventat bancurile și toate de acolo au cel puțin două doctorate. Sau așa dau impresia. Încă nu-mi dau seama, că e destul de greu să te abții să le scuipi, indiferent cât de calm ai vrea să rămâi. Îmi este milă de bărbații căsătoriți cu astfel de femei. Bineînțeles, nu voiam să studiez jurnalism, ci publicitate, ca toți hipsterii. Păi ce…I-o’s mai prost? M-am dus frumos la Bucale ca să mă plimb cu metrou și am crezut că “Trenul de Preciziei”, este cel care oprește precis în stații, nu pe lângă.  Am fost în vizită la Dristor ca să mănânc faimoasa shaormă, un simbol cu adevărat național, și să mă plimb pe Magheru până la ASE și înapoi, pe jos, like a boss. Glumesc și am fost ironic, într-o oarecare măsură. Am mai fost în București, bă, provincialilor! Toate ca toate, am fost prezent la examenul vieții mele, cel de admitere la FJSC. Au fost ditamai așteptările. Mamă, FJSC! Acolo unde toată lumea vrea, unde ies cei mai buni jurnaliști și cele mai tari PR-ițe, altarul lui Bădău și spirala celor mai fideli cititori ai lui Coehlo. Hooorray! Vino, mamă, să mă vezi! Bine, recunosc, am avut așteptări mari, fiindcă am avut impresia că e ceva foarte tare. Probabil și este, pentru cine este student, bineînțeles. Doar că e destul de aiurea când aștepți ceva “wow!”, ceva de care crezi că depinde viitorul tău, ceva pentru care te-ai pregătit și subiectul cel mai important al examenului constă în scrierea într-o manieră cât mai originala a unei farse făcută pe Facebook mamei tale. Oh, great job! Asta după ce crezi că acel subiect îți va cere să creezi o poveste cât mai verosimilă. Mă rog! Nu dau vina pe inspirație, ci pe neștiința mea. Acum însă, nu sunt sigur că mi-ar plăcea să iau cursuri de la o persoană care a scris o carte despre Social Media și are 100 followeri pe Twitter, aceștia urmărindu-l doar ca să-și bată joc de el. Puțin despre Horea Bădău aici, în rest vă las să descoperiți frumusețea interioară a acestui personaj. Cu toate astea, subiectele făcute pentru examenul de la FJSC sunt de maximă siguranță. Anul acesta cred că au fost aduse de undeva din Franța, deoarece am fost chemați la ora 10 pentru examen și până la 12 și puțin nu am primit nimic. Plus că, dragă FJSC-ule, am observat că nu dai randament în timpuri critice. Astfel încât, în ziua când trebuia să vedem rezultatele, am văzut, în schimb, un afiș pe ușa facultății cu o greșeală gramaticală destul de gravă. Dar a fost făcută pierdută poza cu dovada destul de repede, iar vina a fost aruncată pe femeile de serviciu. Păi, eu care credeam că până și alea, acolo, au masterul făcut. Dacă era vina aruncată pe Bădău, credeam. Pe cuvânt! Oricum, dacă gândesc la rece, sunt destule lucruri defecte pe acolo. Cel mai important ar fi că noi, candidații, trebuie să ne alegem dinaintea examenului specializarea, dar examenul este la fel pentru toți. De parcă nu pot exista PR-iști analfabeți, jurnaliști fără creativitate și advertiseri fără Facebook. Acum, mi-a trecut de FJSC.

Lăsând la o parte simplele mele frustrări, că astea sunt, recunosc. Am noroc să am un blog și să pot scrie, mai mult sau mai puțin corect, conform standardelor FJSC-iste, și să-mi exprim și eu frustrările. Așa că, putem să ne căcăm în fața ușii facultății fără rețineri, deoarece suntem mulți prea proști pentru a avea acces acolo. Unii chiar sunt, eu deocamdată nu mă simt. Înainte să închei, vreau să fie clar unora de care-mi pasă și ajung să citească până aici, că nu am generalizat, doar vorbeam despre majorități. Mai direct spus, am cunoscut înainte de admitere niște oameni extraordinari care nu se încadrează deloc în ce am spus mai sus. Unii erau deja acolo și m-au ajutat cu multe sfaturi, alții care erau la fel ca mine, candidați, și au intrat, și alții cu care rezonam la fel de bine și eram în stare să port sute de discuții și, la fel ca mine, nu au știut prea multe originalități despre Facebook și farse. Nici dintre cei intrați, nu au fost prea mulți avantajați pe cât meritau. Sper să ne revedem, într-o zi, în aceeași formulă din capătul mesei așezată spre stradă, de la Jeg, plus cei care au stat mai răsfirați.

Eu voi continua drumul ăsta pe care am fost aruncat de forța de recul a căderii mele și o voi face pe programatorul, sperând să învăț ceva interesant, să-mi extind limitele, să reușesc să termin aici și să văd dacă publicitatea este, într-adevăr, de mine. Vorba aia, dacă există creativitate, voi putea intra în publicitate și cu o facultate pe domeniul informaticii, sau, de ce nu, poate mă fac programator. Începe să-mi placă cum sună. Who knows? Eu doar voi spera că cineva a avut dreptate și că…

Nimic nu se pierde. Totul se transformă!

Dan Novac

Java & Web Developer | selective nerd, adventure seeker, music picker.

34 thoughts on “FJSC, prin ochii mei

  1. Well, cum bine stii, am terminat poli, profil info si it sucks(din punctul meu de vedere). Chiar daca nu mi-a placut deloc ce am facut acolo si cu mare lucru nu m-am ales(in afara diplomei), m-am mai inscris si la master(de ce?!, nici eu nu stiu) si nici asta nu-mi place pana acum. Dar m-am mai si la inca o facultate ( o sa innebunesc la atata scoala :)) ), profil economic, mai exact: Economia comertului, turismului, serviciilor si managementul calitatii (ce vroiam eu inca din clasa a 7-a) si imi place la nebunie ce fac aici si chiar sper sa lucrez in domeniul economic.

    Ideea e ca, niciodata nu-i tarziu sa te apuci si de FJSC, iar daca esti facut pt publitate, o sa lucrezi in publicitate, indiferent ca e mai devreme sau mai tarziu (de preferat ar fi mai devreme:P).

    Ioi! Ce mult am scris :))

    Anyway, succes cu programarea si scrie mai des :P

    Te pup :*

    1. Mă bazez pe faptul că pot lucra în publicitate și fără FJSC, cum foarte mulți o fac.
      Da, it sucks:)) simt pe pielea mea. Mult succes cu facultățile și sper să faci ceea ce cauți!
      Mersi că ai citit.

  2. “Unii erau deja acolo și m-au ajutat cu multe sfaturi, alții care erau la fel ca mine, candidați, și au intrat, și alții cu care rezonam la fel de bine și eram în stare să port sute de discuții și, la fel ca mine, nu au știut prea multe originalități despre Facebook și farse. Nici dintre cei intrați, nu au fost prea mulți avantajați pe cât meritau. Sper să ne revedem, într-o zi, în aceeași formulă din capătul mesei așezată spre stradă, de la Jeg, plus cei care au stat mai răsfirați.”
    Dani, i miss you. Vreau sa bem toti la Jeg cate o bere si sa povestim cele mai marunte lucruri!!! ‘cum’ to bucharest!!

      1. :)))
        >:D:D<
        Noi te vom astepta!! Continua cu scrisul si sunt sigura ca totul o sa prinda contur si fara indoiala ca "te vei face tu mare". Meriti tot binele si norocul din lume!!

  3. Friendly advice – sa nu iti para rau! Eu am terminat fjsc (am picat in primul an in care am incercat si cumva inteleg ce zici) insa e mega dezamagitor locul ala si sigur poti gasi variante mai bune.

  4. Eu voiam audiovizuale si tot la informatica am ajuns, fara sa stiu nici despre ce era vorba. Acu sunt in anu’ 2, si sincer, chiar daca e destul de greu, nu-mi pare deloc rau.

    1. Nici mie nu-mi pare atat de rau, chiar imi plac 2-3 materii, doar ca ma loveste tare uneori si e greu, de aceea ma plang.

  5. Of, Dani….M-ai făcut să am lacrimi în ochi. Știu cât de mult poate spera un om să fie la facultatea visurilor sale și îmi imaginez cum si suferit după. Eu m-am bucurat de FJSC până într-un punct când am văzut realitatea, aia pe care o știi și tu. Îmi pare nespus de rău că nu ai intrat și că aveai atât de multe speranțe.

    Ai mare dreptate cu admiterea. Sunteți mulți care ați fi meritat să intrați în funcție de cum scriați. Tu erai printre primii. M-ai lăsat cu gura căscată când nu am avut ce să îți corectez la primul text. Dacă îți dorești publicitate, mai încearcă, dar ca o alternativă. Sigur că poți lucra și așa, dar e foarte greu să intri în sfera asta dacă nu ai contacte. În orice caz, eu voi încerca să te ajut cu ce pot să îți indeplinești visul.

    Mi-ai amintit de Întâlnirea Candidaților FJSC și discuțile cu voi și mi-a venit în minte: ”Dacă nu am fi noi studenții care să inventăm întâlniri, evenimente, cum ar fi?”. Sper să ne vedem când vii în București și să putem face ceva pentru tine, noi, studenții care vor să schimbe lumea în mai bine.

    Dacă ți-a trecut de FJSC e bine. Gândește doar că e mai bine să nu fi intrat decât să ți se spulbere visurile când intri și vezi lumea care îți zicemai zice și: ”Bine-ai venit în junglă!” :)

    Sper că îți e mai bine acolo unde ești și poate poți face lucruri apropiate până îți atingi scopul.
    Te pup!

    1. Buna, Flori!
      Nu am vrut nicidecum sa-ti aduc aminte de lucruri din trecut care te-ar afecta. Eu iti sunt profund recunoscator pentru ajutorul dat, pe gratis si ma bucur enorm ca am invatat cate ceva despre scrierea obiectiva de la tine, chiar daca la examen nu a fost de apreciat prea tare acest lucru. Eu sunt fericit ca am invatat sa scriu corect gramatical si asta pentru ca am vrut sa fiu un student acolo. Acum, dupa cate aud de la toti si, mai ales, de la cei care-si puneau mari sperante in aceasta facultate, dezamagirea mi-a trecut aproape de tot.
      Oricum, eu n-am mai plans demult dupa facultatea in sine, ci dupa faptul ca m-am bazat atat de tare pe ea, incat respingerea m-a luat prin surprindere si nu am reusit sa raman la o facultate in Bucuresti.
      Ma rog, voiam sa-ti multumesc mult pentru tot ajutorul acordat si cu siguranta ne vom vedea, intr-o zi, prin Bucuresti.

  6. Hihi … tare atitudinea. E bine ca te-ai eliberat de frustrari, nu de toate probabil, dar o sa iti treaca de tot. Am vazut ca ai insistat cu postarea asta pe Facebook si mi-am zis sa vad ce vrea sa zica baiatul asta cu FJSC -ul asta, gen, ce o fi ? :)) M-am lamurit. Bun. Nu-mi dau cu parerea despre acest domeniu ca habar nu am cu ce se mananca, dar as putea sa-mi dau cu parerea intr-un “domeniu” sa zicem in care am anumite cunostinte. :D
    Ideea e ca noi vrem multe. Foarte multe. Faza e ca nu stim daca ce vrem e optim, benefic pentru noi. De multe ori Universul asta ne da ce ii cerem, dar dupa un timp, realizam ca nu e chiar ceea ne-am dorit, ori nu e chiar asa cum ne-am imaginat noi ca o sa fie.
    Noi traim foarte mult in viitor, ne facem planuri peste planuri, ori in trecut, ne tinem strans cu dintii de amintiri fantomatice ce ne stagneaza din evolutie. Noi nu traim in prezent, nu stim, nu ne-a invatat nimeni. E treaba noastra sa invatam si nu e usor cu toate influentele negative din jur . Apoi noi ne atasam foarte mult de ceea ce vrem, iar daca nu primim, nu ni se indeplineste dorinta, suferim o dezamagire profunda si mai – mai ca ne transformam in niste oameni pesimisti si dezamagiti de noi si de lume. Asta pentru un timp. Timpul asta poate sa fie mai mare sau mai mic. Ei bine, dupa acest timp in care analizam situatia pe toate partile posibile, s-ar putea sa constientizam ( ideal ar fi sa constientizam cat mai repede cu putinta, se poate ) ca, de fapt, nu am pierdut nimic si ca, de fapt, am primit exact ceea ce avem noi nevoie. ” Nimic nu se pierde, totul se transforma! ” e cat se poate de adevarat, dar trebuie si internalizat in structurile noastre mentale. E usor sa spui multe, noi oamenii spunem atat de multe ( si de fapt nu spunem nimic) , dar trebuie sa si credem in ce spunem si sa traim ce spunem.
    Urmand linia acesor vorbe de duh, ” Nimic nu este intamplator ! ” . Absolut nimic. O sa iti dai seama intr-o zi, s-ar putea sa te loveasca din senin, ca tot drumul pe care l-ai avut de parcurs a fost cel corect , ca ai ajuns fix unde trebuia, ai intalnit fix oamenii pe care trebuia sa ii intalnesti, fix locurile prin care trebuia sa mergi pentru dezvoltarea ta. Toate acestea te vor conduce undeva, fix acolo unde trebuie. Intelegand asta, nu va mai exista neliniste, nu vor mai exista frustrari, intrebari fara raspuns. S-ar putea sa iti sune putin cam prea exagerat, dar este posibil.
    Sunt multe de spus, insa alegerea iti apartine. Nu stiu daca te incalzeste cu ceva in momentul asta, dar din punctul meu de vedere stai linistit, esti in siguranta!

    1. Multumesc frumos pentru parerea ta si da, sunt de acord cu ce ai spus. Dar de frica de a lua alegeri gresite, am incetat sa ma gandesc ca poate asa trebuie sa fie, fiindca imi e teama ca nu va fi asa cum vreau eu si mereu cand mi-am dorit ceva atat de tare, s-a intamplat altfel. Da, si eu ma gandesc de multe ori ca, poate asa trebuie sa fie. Si, intr-adevar, poate nu am pierdut nimic, ci am castigat experiente.

  7. Nu stiu de ce multa lume se asteapta sa gaseasca comoara publicitatii la FJSC. Initial am crezut ca sunt eu pe dos, dar vad ca parerea mea (nu prea buna) despre aceasta facultate mi se confirma din ce in ce mai mult. Eu una, pentru un job de copywriter, as opta mai degraba pentru Litere-Comunicare si Relatii Publice. Iar pentru partea de Art Director, sunt atatea posibilitati… Chiar cunosc vreo cativa cetateni care au ajuns sa lucreze ca Art Directori fara sa aiba vreo facultate in domeniu. Doar o creativitate nebuna si multa pasiune. Si cred ca asta e una din cele mai importante cerinte:creativitatea. Uneori, chiar o creativitatea putin utopica, daca vreum sa trecem peste limitarea din Romania.

    1. Pai, sunt de acord cu tine. Creativitatea este calitatea suprema in publicitate si da, am spus-o si in post, nu e nevoie sa ai o facultate in domeniu ca sa poti intra in publicitate. Naumovici a terminat Fac. de Matematica..

      1. Atunci ma bucur ca ne-am aprobat reciproc… Si ca ai reusit sa gasesti ordinea din dezordine si sa-ti valorifici frustrarile si dezamagirile in experiente constructive. Doar de curiozitate: creativitatea ta se regaseste in totalitate in acest blog, sau mai exista si alte activitati?

        1. Se regaseste in mare parte aici. Am si foarte multe idei, pe care nu prea le pun in practica, din diverse motive. Si, recunosc, nici sa afirm ca se gaseste aici toata nu pot, deoarece ma abtin de la a spune si a crea multe lucruri. Daca as fi anonim probabil as scrie mult mai multe.

  8. Poti sa scrii ce vrei, daca scrii cosmetizat si destul de incifrat in simboluri. Cat despre ideile nepuse in practica, e pacat sa le irosesti, indiferent care ar fi motivele. Nu stiu daca se cuvine sa iti zic toate astea, dar am aruncat un ochi peste posturile tale si cred ca ai potential, dar te rezumi. E doar o parere…

    1. Iarasi iti dau mare dreptate. Despre potential nu stiu, insa stiu ca as scrie mult mai multe daca blogul nu ar purta numele meu, recunosc.

    1. Depinde la ce te referi prin intrebarea asta. Daca vrei o sugestie, nu sunt in masura sa spun asta. Daca ma intrebi pe mine ce am ales…ei bine, nu chiar ce visam, dar…domeniul e mai important si mai bine vazut pe piata. Dar nu ceea ce visam eu.

      1. Da. Gresala mea ca nu am specificat .Ma refeream la “povestea” ta , practic subiectul nu este unul foarte original ( toti am trecut sau trecem printr’o astfel de experienta ) , dar ai cu adevarat “stofa” pt domeniul asta…
        Eram curioasa sa vad cum s’a terminat ….Si nu e bine ca folosesti trecutul cand vorbesti despre visele tale .
        Scrie un roman ! Ar fi interesant .

        1. Nu stiu daca am stofa sau nu. Voi afla in timp, probabil. Cat despre roman, poate voi face si nebunia asta intr-o zi.

  9. haha, abia acum am apucat sa citesc postarea, ta cu toate ca ti urmaresc de multa vreme prestatiile literare pe facebook si mai ales pe mail, cum imi parvin, ce i cu blogurile astea si cum se regasesc ele prin zona de mail creierul meu nu e programat pentru asa o performanta…ma mir ca tocmai asta cu FJSC mi a scapat , cand cititnd o acum la o ora destinata sa fim demult in plina apocalipsa, mie mi a trezit un noian de amintiri, de tinerete, de studentie..dar mai ales de celebrul “jeg” unde mi am facut veacul ani de a randul, chiar si cand calitatea de student dc o pot numii asa, expirase demult in negura vremii…si fara sa am vreo treaba cu scrisul, cu publicitatea si nici macar cu facultatea de electronica…nush prin ce alchimii launtrice, parsive, pasii m au tot purtat pe acolo..sa fie fetele din leu, sa fie jegul insusi, sa fie sorgintea mea comunista (aveam 16 ani la rascoala din 89) care ma aducea in locul unde fusese celebra academie de partid stefan gheorghiu, nush…m a bucurat sa constat ca simbolul acelui loc nu s a schimbat, caciuma aia infecta, cu bere cu gust de sapun, servita la pahar, fara tarie pe care ti o puteai insa procura de peste drum, cu ritmuri de toate felurile si cu niste tv uri fara sunet care difuzau fiecare alt program, de regula sport…
    soarta, cretinismul, expansionismul tineretii, noncomformismul, m au purtat prin toata lumea, cunoscand ( cum se foloseste acum expresia) pe cale de consecintza multe tipologii umane, de la noi si de aiurea..am avut neplacerea sa cunosc oameni, lucratori sau truditori in infectiunea asta ce eu o numesc advertising…atat de bine da termenul asta, atat de bine vazut esti, sa nu uitam argumentul meschin financiar care e pe masura importantei ce ti o confera un loc in PR, imagine, creatie si ce masa de departamente mai mult administrative au afacerile astea…nu contest, sunt materiale remarcabile ce ies din mainile lor, youtube e plin de genialitati din nefericire nedifuzate vreodata pe vreun post , dar ei oamenii in sine, marea lor majoritate sunt departe de a fi niste simboluri apoteotice ale originalitatii…odata cu anii si cu mercantilismul primar ce le a umflat poate nemeritat pentru multi dintre ei valoarea cartilor de credit, au ajuns niste legume lipsite de orizont, tendinte sociale…sunt destui ajunsi in posturi cheie atat de mult visate, care, k niste politicieni calare pe ciolanul visat au uitat scopul, menirea lor, au uitat sa fie creativi chiar…am stat conjunctural la masa de multe ori cu reprezentanti din advertisingul autohton, iar schimbul de replici, mediocritatea lor, josnicia cu care si preamareau pozitia in nush ce firma m au scarbit, mai ales ca erau incapabili sa mi raspunda la niste intrebari elementare ce vizau fix profesia lor…e adevarat nu e valabil pentru toti slujbasii de gen, dar am cunoscut destui incat sa mi formez o parere proasta si sa plec cu un gust amar din respectivele carciumi, unde galagiosi ca niste sondori beti si grozaviti de importanta lor profesionala urlau k niste apucati dupa 2-3 beri…trecand peste, ideea e ca daca totusi esti decis sa imbratisezi munca in publicitate, o poti face fara sa absolvi facultatea sus amintita, poti fi arhitect, IT-ist, programator, absolvent de ASE…am cunoscut acolo in LEU si destule fetite de la jurnalistica si chiar daca scarbavnicul meu madular nu le a patruns foarte adanc in creier, (spre a le introspecta cei doi neuroni si unica sinapsa) ci in alte cavitati nementale dedicate acelui scop fiziologic, pot sa spun ca am intalnit niste creaturi de un cretinism unic, incapabile sa lege normal cateva cuvinte, care se comportau ca niste scolarite cu pretentii, bantuite de furiile ciclului intarziat, apartenente unui trend al lor special, vestimentar si nu numai, imbatranite prematur de importanta studiului intens la o facultate pe care o frecventau in pauza dintre cluburile lor favorite si desele incursiuni bahice …cat despre ei o adunatura compacta de bivoli anosti, ciudati, lipsiti de continut…
    e doar parerea mea faurita n cativa anii de dominare a acelor locuri, regie, LEU…cand k un mascul alfa imi marcam sau macar incercam sa mi marchez teritoriul…pe atunci gandeam altfel, pozitiv poate, dar anii au trecut si schimbarile de interpretare au pogorat peste mine odata cu varsta ..parerea mea este ca nu trebuie sa reprezinte o deziluzie ca n ai ajuns in cuibul ala de viespi, in mizeria asta de orash…cat despre scris fa l k o pasiune…a fi scriitor in romania e echivalent sub aspect financiar cu ati dorii cu ardoare sa ajungi tractorist in brazda, nici macar rutierist…deci urmeaza ce ai inceput ca e de viitor si nu renunta la scris, pt ca e trista in viata viziunea talentului irosit…time change people, esti la inceput de drum, nimic nu se pierde, totul se transforma..dar nu se stie in ce…bafta

    1. Multumesc enorm pentru acest comentariu pe care l-am savurat cu placere pana la ultima virgula si care imi ofera, indirect, multe sfaturi. Multumesc si multumesc pentru ca citesti! Foarte tare ce ai scris aici. Sunt mandru sa am un asa comentariu pe blogul meu.

  10. ce materiale ai folosit pentru a te pregati pentru admitere? (pentru subiectul cu exercitiile de lexic)

    1. Teste admitere invatamant superior limba romana – Mariana Badea, Oana Siclovan
      O recomand. Foarte, foarte buna!

  11. crezi ca ma pot pregati in doar o saptamana pentru acel subiect daca voi cumpara acea culegere?

    1. Daca iti dai silinta, poti. Esential este sa treci de doua ori prin culegere. O data rezolvi, o data citesti atent cerintele si rezolvarile corecte. E buna culegerea fiindca la sfarsit are si reguli si adaugiri esentiale din DOOM 2 (sau cat e asta nou).

  12. dar pentru celelalte subiecte cum te-ai pregatit? ai facut naratiuni si argumentari singur?
    crezi ca am sanse minime sa intru?

    1. Nu te cunosc, habar nu am cine esti si cum scrii. Iti dai seama ca nu as putea sa fac o analiza asupra ta nestiind cine esti. Sunt multi factori de care depinde admiterea asta. Am facut cateva naratiuni, de argumentari am considerat ca nu e nevoie. Depinde si de momentul in care te prinde si de inspiratia de moment si de increderea in tine. Vezi ca e pe Facebook un grup al candidatilor FJSC de anul acesta. Acolo se posteaza sfaturi si alti candidati posteaza naratiuni, iar studentii de acolo le corecteaza. Eu iti pot spunea doar ca in naratiune, trebuie musai sa:
      -scrii corect gramatical
      -sa respecti timpul la care povestesti (ai inceput la prezent, la prezent povestesti totul)
      -sa fie cat mai real si concis
      -sa nu folosesti metafore, epitete sau sa atribui emotii si sentimente unor lucruri care nu ar putea sa-si insuseasca aceste emotii. (ex: Pana si peretii simteau parfumul lui) Peretii nu pot simti.

      Ma rog, poate lucrurile s-au schimbat de anul trecut. Eu iti voi da linkul catre grupul de Facebook si intrebi acolo ce si cum si citesti naratiunile altora, faci si tu cateva. Teoretic, toti au sanse egale de a intra, practic…Dumnezeu cu mila!
      Eu nu sunt in acel grup, deoarece nu am permisiune, nefiind nici candidat, nici student la FJSC, dar un admin iti va aproba cererea si vei gasi acolo tot ce iti trebuie pentru admitere. Succes!
      Si nu te teme, nu-i mare treaba.
      Acesta este grupul: https://www.facebook.com/groups/549652925068298/

Leave a Reply to Dalia Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *