Păreri

Dumnezeul proștilor

Slavă Domnului (oh, scumpă auto-ironie), că nu prea m-am simțit până astăzi ocrotit de acest Dumnezeu. Dumnezeul celora care dau în gropi pe stradă sau celor care fac rugăciuni în noaptea dinaintea examenului în loc să învețe sau al maneliștilor. În fine!

Astăzi, în schimb, mi s-a arătat. Stăteam puțin stresat, dar pregătit pentru examenul ce urma să-l dau și l-am văzut în reflexia băncii bine lustruite, vorbind prin voci de studenți și arătându-mi calea exactă. Ca să fiți lămuriți, trebuia să dăm examenul într-o sală măricică, cu bănci pentru trei persoane. Bineînțeles, profa voia ca noi să stăm câte doi în acele bănci, lăsând banca din mijloc liberă. Bineînțeles că s-a înșelat. În scurt timp sala s-a umplut conform algoritmului profesoarei și cum studenții sunt cei mai conștiincioși în sesiune, aceștia tot veneau. Și veneau, și veneau…Până când unul a venit și mi-a spus: “Dă-te și tu la mijloc, că nu au mai rămas scaune libere!“. “Gata, boss!“, i-am dat de înțeles doar printr-o privire. Și m-am mutat la mijloc. Ei bine, aia era calea. Calea pe care Dumnezeul proștilor voia să mi-o arate. Într-un final, se arătă și profa la față și părea dezamăgită de faptul că unii stau și câte trei în bancă. Profa e una dintre acele fete mereu bolnave, deci nu-mi puteam da seama de starea ei exactă. Măsoară clasa cu privirea și spune: “Cine stă la mijloc, ori se mută la catedră, ori va primi un subiect diferit față de restul.” Catedra s-a umplut rapid și eu tot la mijloc stăteam. Apoi i-am spus colegului meu întârziat: “Frate, eu nu vreau să primesc alt subiect, cine știe ce porcărie ne dă, hai tu la mijloc că tu ai venit ultimul.” “PeLeMe, am belit-o!“, i-am citit în privire. Și, astfel, am ignorat vibrațiile Dumnezeului și m-am dus la margine. Am uitat să precizez că majoritatea studenților știau deja un subiect al examenului de la colegii lor de la o specializare foarte apropiată. Eu eram printre ei, de aceea nu am vrut să stau în mijloc și să primesc alt subiect, că poate va fi același. Și vine profa, îmi pune subiectul sub nas, i-l pune și colegului meu din mijloc și constat că subiectul lui este fix cel pe care-l știam și pe care-l rezolvasem și îl făceam de zece, iar eu am alte cerințe. Oh, Doamne, încurcate ți-s căile! “PeLeMe!“, puteai citi cu usurință în privirea mea. Bine, nu era o materie atât de nasoală încât să nu fi făcut nimic la vederea altui subiect. Am scris destul și bine, însă nu cred că iau zece, cum aș fi luat la celălalt subiect. Și, astfel, mă oftic fiindcă nu am dat crezare Dumnezeului proștilor.

Astăzi am fost mai prost decât proștii și mai orb decât orbii. Iartă-mi îndoiala, Tată, dar fii și tu mai pe față! Slavă Domnului! Thug life!

Sharing is caring!

java && web developer; smartass nerd, adventure seeker Traveling & Technology & Anxiety.

2 Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

shares