Ce am mai citit

În ordinea cronologică:

Legiunea blestemaților de Sven Hassel. Aveam nevoie să citesc ceva ușor și nu prea lung, deoarece abia terminasem câteva cărți foarte mari. A fost bună, probabil cea mai bună din câte cărți scrise de Hassel am citit eu (și sunt câteva). Probabil știți despre ce este vorba. Relatările “de la fața locului“, spun asta în ghilimele pentru că multă lume l-a acuzat pe autor că a deformat mult realitatea, ale unui soldat nazist din cel de-al Doilea Război Mondial. Și nu, omul nu era deloc pro nazism. Oricum, nu voi scrie eu review-uri aici pentru că sunt alții care o fac mult mai bine.

Următoarea carte a fost 1984 a lui Orwell. Iar dacă Sven Hassel nu m-a făcut să-mi pun prea multe întrebări și să-mi fac multe scenarii, Orwell a reușit. Probabil aceasta este una dintre cele mai citite cărți ale secolului și nu trebuie să vă mai povestesc eu prea multe. Vreau doar să spun că m-a impresionat lumea imaginată de Orwell, nu foarte îndepărtată de cea în care trăim astăzi și cum a anticipat unele lucruri este pur și simplu fantastic. Sunt pasaje în care aveam #pieledegaina și în care mă gândeam că suntem atât de aproape de a deveni așa ceva. Pentru cei care nu știu nimic despre, în această carte Orwell prezintă povestea unui personaj atipic într-o lume condusă de Big Brother, de partide, conspirații și o justiție care nu-ți oferă prea multe șanse de a gândi singur și liber. Aici aveți o recenzie faină. Vă recomand această carte și vă spun că se citește repede. Nu e nici prea mare, dar odată prins între rândurile ei, nu prea-ți vine să o lași. Un citat care mi-a plăcut enorm: “If you want a picture of the future, imagine a boot stamping on a human face—for ever.”

Și, în sunete de trâmbițe și aplauze și înclinări, vine cea din urmă carte citită. One hundread years of solitude a lui Gabriel Garcia Marquez. I-am pus și bold pentru că merită. Nu știu ce să vă spun de cartea asta, doar că atunci când o pui jos din mână și te pui să alegi alta îți vine al naibii de greu, fiindcă-ți dai seama că sunt șanse foarte, foarte mici să citești ceva la fel de bun. Iar când, în sfârșit, alegi ceva și răsfoiești respectiva carte, totul îți lasă un gust amar și rămâi dezamăgit, fiindcă vezi că nu prea sunt mulți oameni care au reușit să scrie așa cum o face Marquez. Deci omul este fantastic! Stilul său este fascinant și este un izvor nesecat de povești. Fiecare personaj trebuie să aibă o poveste, iar aceste povești nu sunt obișnuite și nici ceea ce scrie nu e obișnuit pentru că peisajul din One Hundread Years of Solitude este unul magic, plin de verdeață și fluturi galbeni, îmbinat cu praful străzilor din pământ ale satului în care se petrece toată acțiunea, numit Macondo. Cartea lui Marquez urmărește destinul unei generații, cel al familiei Buendia. Totul este povestit magistral, într-un mod unic și care te face să trăiești acolo, în casă cu oamenii al căror destin a fost creat de Marquez. Nu am ce să vă povestesc eu sau altcineva pentru că, părerea mea, aceasta este o carte pe care trebuie să o citiți cel puțin o dată în viață. Și o să vă dați seama că ori o veți iubi, ori o veți  urî, nu prea există cale de mijloc. La mine e ușor să vă dați seama ce impact a avut.

Spor la citit!

Dan Novac

Java & Web Developer | selective nerd, adventure seeker, wanderer.

2 thoughts on “Ce am mai citit

  1. Felicitari ca ai abordat „1984″! Eu am citit-o abia pe la 30 de ani.
    Da, e uimitor cat de vizionar a fost Orwell! Ideea unei societati subjugate, conduse de cineva „din umbra”…
    Cand citeam 1984, parca imi imaginam actiunea in Romania anilor ’80. Parca Orwell a scris intrucatva, in anii ’40 despre noi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *