Călătoria.

-Bună, astăzi eu sunt ghidul tău! Cel de ieri s-a îmbolnăvit, îmi pare rău, dacă nu așa-ți imaginai că va fi sau dacă noi doi nu vom avea aceeași chimie, pe care o ai tu cu colega mea. Sper doar să-ți fiu pe plac. Va trebui să ne vedem și mâine și poimâine și…

Rochie neagră, cu spatele gol, mulată, puțin deasupra genunchilor. Pantofi cu toc, de aceeași culoare cu rochia. Unghii roșii, la fel ca rujul de pe buze. Ochi căprui, părul șaten, desprins, lăsat să-i cadă pe umeri. Are un obicei care o face să-și bage mereu mâna-n păr, pentru a-l aranja. Un pic de eleganță în felul de a zâmbi. O istorie întreagă ascunsă sub tatuajul amplasat de-a lungul coloanei, care se termină aproape de ceafă. O istorie întreagă ascunsă în ea…

-Îmi imaginăm că ghizii sunt altfel. Cu un rucsac, îmbrăcați lejer, o pereche de ochelari de soare, poate și o sapcă. Cu o hartă și o sticlă de apa în mână.

-Am fost nevoită să fac studii superioare pentru cei că tine. Nu ne pune pe toți în aceeași categorie. Dar haide, să-ți arăt pentru ce m-ai angajat. Că tu oricum vorbești prea mult.

-Ok! Aici unde suntem?

-Chiar în locul în care aproape te-ai pierdut definitiv. Unde nopțile erau zile și zilele erau nopți, iar cerneala ta era doar neagră, ca și cafeaua. Locul în care ți-ai aruncat speranțele și schițele. Erai să-ți pierzi și visele. Strigai în gura mare că iubirea nu există, că viață e nedreaptă, dar toți știm: Shit Happens! Uite, puțin mai departe de locul acesta, te-am găsit eu. Da, a fost greu. Erai undeva sus în mintea mea, și îmi era frică să nu te pot atinge cumva. Am tăcut câteva zile, până să știu cine ești. Apoi ți-a plăcut să-mi spui fără să te mai întreb.

-Am înțeles! Acestea ce reprezintă?, am întrebat curios.

-Sunt nopțile de vară, care se terminau pe la șase dimineața. Ne plăcea să așteptăm amândoi zorii zilei, să vedem soarele cum răsare. Îmi place să-mi încep ziua doar cu tine și sunt atât de egoistă încât nu vreau ca alții să cunoască sentimentul ăsta.

-Cred că înțeleg. Îmi este poftă de o cafea. Ție nu?

-Ba da, luăm de acolo! Acolo e locul în care te-am făcut să bei cafea. După atâtea nopți nedormite, ți-am făcut diminețile mai blânde, cu miros de cafea și fiori de iubire. Cu parfumul meu care încă persista pe pielea ta și am alungat somnul greoi, care fugea pe sub cearșafuri când mă trezeam. Diminețile în care te priveam minute în șir cum dormi și îmi odihneam buzele pe spatele tău. Acele dimineți de duminică, cu poftă de dragoste și artă.

-Și aici? Unde scrie data asta în ciment?

-Aici…scrie 06.06.2011. Data la care te-am învățat să iubești.

-Dar mai ştii atunci când m-am pierdut prin tine fără să am vreun ghid?

Dan Novac

Java & Web Developer | selective nerd, adventure seeker, music picker.

4 thoughts on “Călătoria.

  1. Atentie mare domnu’ artist! daca o sa continui sa scrii in ”halul” asta de frumos, o sa iti pierzi cititorii :)) nu de alta, dar cu articolul asta ai reusit sa ma faci sa plang si sa rascolesti niste feeling-uri prin suflet. Bravo, din suflet bravo. Uite ca tot vorbeam de talent…asta inseamna talent! Dani Novac are talent!

    1. Este foarte frumos ce-mi spui aici! Mi-ai dat ceva fiori. Talent, netalent, mă bucur că a ajuns exact unde trebuia şi a fost simţit cum mi-am dorit. Îţi mulţumesc mult şi sper să nu pierd nimic. :)

    1. Cu siguranţă ştii cât de mult înseamnă părerea asta. Iar ceea ce-mi spui, îmi face pielea de găină. Sper să-ţi mai dau motive. Cât despre cuvinte, ştii unde le găseşti, oricând. Mulţumesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *