Am dat în boala tabletelor

Nu eu, noi, toți. Deci să vă zic ce mi s-a întâmplat astăzi. M-am trezit eu dimineață, chiaun de somn, să merg la facultate. Mi-a ieșit faza cu trezitul cu ajutorul cofeinei, apei reci, irelevant. M-am dus să iau autobuzul, fiindcă am simțit că era una dintre zilele acelea când trebuia să-mi las bolidul cumpărat din banii de pe blog în garaj. Am urcat în autobuz, ascultam albumul lui VD, mă revoluționam în sinea mea acolo și, deodată, am fost tras de geacă de cineva care stătea pe scaun. M-am întors, mi-am dat o cască jos din ureche fiindcă așa e politicos atunci când vorbești cu oameni de care nu ai chef și am văzut că o bătrânică trecută de 70 de ani încearcă să mă întrebe ceva. Mi-am dat și a doua cască jos, chiar doream să o ajut. În prima instanță am deslușit cuvintele: tabletă, fiu-meu, bani, poștă. Ok, nu scriu postul acesta să fac mișto de un om bătrân, departe de mine acest gând, vreau doar să vă povestesc ceva ce mie mi s-a părut interesant și trist. Am rugat-o frumos să mă scuze că nu am înțeles și să repete. Deci, bătrâna voia o tabletă. Nu am putut face conexiunea asta bine nici a doua oară și văzându-mă puțin nedumerit, doamna a încercat să-mi spună ce este aceea o tabletă: Un fel de televizor mai mic, așa! Ok, întrebarea dânsei era dacă îți trebuie abonament din ăla la poștă, cu bani mulți. I-am răspuns că nu, doar o cumperi și atât, nu mai dai alți bani, că nu e ca telefoanele cu abonament. A dat din cap puțin amețită și m-a rugat și ea să repet că nu prea aude bine. I-am repetat ceea ce tocmai spusesem. A dat din cap și a mai spus: Aha, nenorocitu’! M-a mințit fiu-meu că trebuie să plătesc abonament din ăla scump la poștă. Nenorocitul! Mi-am pus căștile, la loc, în urechi și în câteva secunde am auzit un vers care spunea: “Consumă și nu cerceta!“. Am zâmbit și am coborât la următoarea.

Voiam să las așa acest articol, dar îmi dau seama că finalul poate spune multe, chiar și ce nu am vrut eu să zic. Chestia e că piața tabletelor a crescut enorm în ultimul an în România și văd tot mai mulți care merg pe conceptul: “Luăm să fie acolo, ce dacă nu avem ce face cu ea, să avem și noi că și ăla are!” Ok, înțeleg că este o mentalitate de care, cu siguranță, nu o să vă descotorosesc eu, dar vă voi spune că este foarte greșită și stupidă, însă este implementată prea adânc în capul multor români. În al doilea rând, deși sunt conștient că în ultimii zece ani totul a evoluat într-un ritm nebunesc, nu putem avea pretenții de la cei în vârstă să se adapteze, de aceea nici nu am râs, ci mi s-a părut ceva foarte normal și firesc problema acelei bătrâne. Doar că asta nu trebuia să o explic eu, aici, pe blogul de care femeia aceea, ca și mulți alții, habar nu au că există, ci fiu-său trebuia să îi spună că nu are ce face cu așa ceva în loc să o mintă ca să poată scăpa ușor de ea.

Dan Novac

Java & Web Developer | selective nerd, adventure seeker, wanderer.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *