Skip to main content

România, Bucureşti, 2012.

Nu  au fost multe lucruri pe parcursul a 18 ani, care să mă facă mandru de Romania. Din contra, am avut parte de evenimente care mi-au provocat silă, oameni care mi-au lăsat un gust amar, politică la cel mai prost nivel şi multe idei bune, pe care le-am privit cum mor, fără să fie luate în seamă de cineva important. Am văzut cum oamenii de calitate se  retrag într-un con de umbră, detaşându-se de toată mizeria infiltrată în absolut toate colţurile acestei ţări. Am văzut cum artişti mor în sărăcie şi copii de douăzeci de ani se plimbă în Lamborghini pe Dorobanţi. Toate într-o ţară minunată, dar locuită. România, acest tărâm al minunilor, în care fiecare dintre noi suntem o mică Alice, blocată în scorbura de iepure, prinsă între două lumi spre care tindem toţi. Cea în care suntem egali cu ţările dezvoltate şi civilizate ale Europei şi lumea nostalgiei, a anilor de glorie pe care i-am trăit, pe vremea când eram egali cu majoritatea acestor ţări, cărora acum ne adresăm politicos, de undeva de jos, trăgând de fusta lor să ne ia şi pe noi în braţe. În ţara asta, fiecare zi, pentru noi, cetăţenii, reprezintă un drum către Oz. Un drum plin de peripeţii, pe care mergem nesiguri pe lângă borduri aurii, făcute din toate fondurile alocate primăriilor, un drum din care nu ştim dacă scăpăm vii când ne ducem să ne tundem, sau dacă avem norocul să nu fim prezenţi la ştirile orei cinci. Însă, cu toate acestea, ieri am arătat tuturor că se poate şi că nivelul pe care trebuie să-l atingem nu este unul imposibil, doar că e mai comod să fii prezentabil la un mare eveniment, decât în fiecare zi.

Ieri, 9 Mai 2012, România a luat medalia de aur. Doamne, cât de bine te simţi când reuşeşti asta! Pentru o zi, am scos capul la suprafaţă şi am luat o gură de aer occidental, ceea ce ne-a cam plăcut, ce-i drept. A fost o zi în care m-am simţit mândru, în care mi-a plăcut absolut tot ce am văzut. De la străzile aglomerate ale Bucureştiului, până la atitudinea presei si a mediei. Peste tot la televizor erau ştiri despre meci, stadion, suporteri, evenimente etc. Şi sunt impresionat, deşi nici măcar nu-s fan fotbal. Imaginea panoramică a stadionului National Arena, mi-a dat fiori, ceea ce demult n-am mai simţit când a fost vorba de România. Organizarea, spectacolul de deschidere, meciul, suporterii şi spectatorii s-au comportat minunat şi totul a mers perfect, ceea ce nu mă aşteptam. Îmi era frică să nu cadă nocturna, să nu se ia românaşii noştri la bătaie, sau chestii de genul, dar s-a întâmplat totul exact ca la carte şi m-am simţit mândru de ţărişoara asta şi n-am mai plecat capul de ruşine.

Meciul a fost unul extraordinar. Mulţumim jucătorilor spanioli care ne-au arătat şi nouă ce înseamnă fotbal, nu bătăi şi măgării ca în liga lui Mitică(la puşcărie!). Sper că Becali şi compania au fost şi ei la meci. Poate un cantonament, ceva, rezolvă şi problemele Stelei. Falcao, jucătorul celor de la Altetico Madrid, este un atacant excepţional. Mare-mi va fi mirarea să mai rămână un an la Ateltico. Ambele echipe au jucat foarte bine, doar că una dintre ele a avut o experienţă mai mare şi acest factor a fost unul decisiv. Nu e nimic, la cum s-au prezentat puştii de la Athletic Bilbao, probabil în anii viitori vor ridica şi ei cupa deasupra capului. Mi-a plăcut foarte tare şi faptul că multe personalităţi au fost aseara la Bucureşti, pe National Arena.

         

Aseara Bucurestiul a arătat ca o destinaţie turistică perfectă. Tot ce am avut mai bun a ieşit la iveală cu această finală şi am făcut o impresie frumoasă tuturor. Presa internaţională scrie despre Bucureşti, numele nostru este dus mult peste hotare şi România a strălucit pe hartă. Ar fi bine să luam exemplu, că se poate şi fiecare zi să o transformăm într-o finală a noastră. Să fim civilizaţi, educaţi şi să ştim să arătăm exemplar. Am văzut cu ochii noştri că se poate. România este precum un copil mic. Dacă o pui să se joace cu alţi copii puţin mai maturi şi manieraţi, îi va fi ruşine şi va face ceea ce trebuie, dacă o laşi în legea ei, va rămâne totul pe dos.

Bravo, România!

Surse foto: gsp, uefa.com

Sharing is caring!

Dan Novac

java && web developer; smartass nerd, adventure seeker Traveling & Technology & Anxiety.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

shares