1 Decembrie

Probabil mi-ar plăcea să spun și eu “La mulți ani, România!”, dar să simt asta, nu să o zic ca să fie postat ceva pe Facebook fiindcă așa face turma astăzi. Dar nu pot să spun asta, nu pot nici măcar să fiu mândru, nu pot nici măcar să mă ridic din pat, să ies pe stradă și să mă uit la lume și să cred că văd o speranță în cineva. Adică, sunt de părere că ne-a intrat atât de tare în sânge chestia cu promovatul non-valorilor, încât îmi și imaginez toți oamenii de calitate baricadați în case, ca în vreme de carantină. Și îmi pare rău, că nu mi-ar fi greu să generalizez și să spun că toți românii sunt de câcat, dar nu am cum să spun asta, fiindcă cunosc mulți români de calitate și care, într-o țară în care am fi avut mai multe șanse, erau demult bine-mersi, făcând cariere cu pasiunea lor. Dar aici nu e așa. Ca să-ți permiți să ajungi să faci bani cu ceea ce iubești, trebuie să investești mai mult decât ți-ai putea permite și pentru asta ajungi să muncești în tot felul de locuri pe care le urăști și cu șefi pe care i-ai saluta cu un scaun în față. Dar parcă ceva dă să se schimbe, parcă ar putea exista speranță, dar îmi este teama deoarece am văzut mii de moduri în care speranța poate muri aici, pe meleaguri românești. Chiar vreau să fiu mândru că sunt român, chiar vreau să mă simt zi de zi ca atunci când citesc o carte geniala a unui scriitor de aici sau când văd un film bun românesc sau când întâlnesc oameni cu ambiție și viziune și coloana vertebrală, dar pe toți aceștia trebuie să-i cauți bine în România, fiindcă așa e aici în zilele noastre. Când eram mic, urmăream știrile de pe Pro TV ca să văd români fericiți și împliniți. Cei mai mulți nu trăiesc în România. E tot o formă de ipocrizie și aia, să spui că iubești România, dar tu să fii de 10 ani în Austria. Bine, recunosc, cel mai adesea urmăream știrile de 1 decembrie fiindcă vedeam imagini cu români stabiliți în America și eu vedeam America.

Pe aici, noi nu strângem mâini sau împărțim zâmbete, noi ne batem la cozi pentru ceva gratis și mințim foarte mult. Dar putem schimba multe. Primul lucru de care avem nevoie ar fi calitatea. Să nu mai promovăm non-valori, ci valori adevărate. Aș vrea să fiu realist și mândru că sunt român, dar în acest caz, una anulează pe cealaltă și dacă aș spune că sunt amândouă, aș fi ipocrit. Aș pleca la prima adiere a occidentului, recunosc.

Până voi ajunge să postez mesaje pe peste tot că “iubesc România”, o să iau 1 decembrie ca și începutul iernii și, totodată, intrarea în luna mea perferată din an.

Dan Novac

Java & Web Developer | selective nerd, adventure seeker, wanderer.

4 thoughts on “1 Decembrie

  1. Sunt in asentimentul tau. Un articol excelent, cu toate ca, unii vor fi iritati de parerile tale. Felicitari!

  2. Exista doua feluri de opinii despre viitorul Romaniei: cele care il critica si il privesc cu descurajare si cele care sunt motivationale. Din pacate cele din prima categorie predomina si asta ne face sa ne pierdem si mai mult speranta, fara de care nu putem aduce vreo schimbare. In istorie, cei ce au adus schimbari sunt cei ce au avut curajul sa creada si sa ii inspire si pe cei din jur. Sunt iritat, nu de ideile exprimate, ci de directie :)

    1. Nu sunt tipul care sa critice viitorul Romaniei, dar de vreo 20 de ani doar speram. Da, uite,intr-un fel mi-ai ridicat-o la fileu, cum s-ar spune. Exact, cei care au adus schimbari sunt cei care au avut curajul sa creada. Crede-ma, suntem o tara de lasi, ne meritam soarta. Cat despre inspiratie, gasesc o groaza in Romania si in anumiti romani, doar ca acei romani sunt sufocati de parerea comuna a majoritatii si nu pot inspira o droaie de pusti care cheltuie banii lui tati din salariu pe clubul din week-end. Eu imi gasesc si curajul si inspratia aici, chiar si locul, dar sunt sigur ca in alta tara era cu totul altceva. O tara mai buna, bineinteles.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *